La Mărăcineni, lucrările pentru realizarea reţelei pentru distribuţia gazului natural la cele peste 4200 de gospodării, viitori beneficiari, au trecut de jumătate. Aşa apreciază echipa primarului Constantin Dumitru, prezentă în fiecare zi pe teren, de multe ori peste programul funcţionarului public.

 Este un „sacrificiu asumat” spune Bogdan Luntraru, Bianca Costin sau Siminel Sterea, consilier local, chiar dacă nici unul dintre cei trei nu primeşte nici un ban în plus la leafă, dar după un astfel de tipar se lucrează cu primarul de Mărăcineni.

Cele mai multe comentarii sunt înspre recunoaşterea eforturilor constructorului, foarte bine organizat, care vrea să-şi respecte promisiunea, aceea de a da în folosinţă  reţeaua (presiune pe conductă şi gazul la poarta cetăţeanului) în preajma Sărbătorilor de Crăciun şi An Nou – 2023. De altfel, pentru că este un termen realist şi „acoperit” de ritmul de lucru al celor patru echipe, care au început lucrările din tot atâtea puncte pe teritoriul comunei, cârcotaşii de pe reţelele de socializare au renunţat la atitudinea lui „Toma necredinciosul” şi spun că o astfel de investiţie este o etapă normală în evoluţia unei comunităţi. Absolut normal şi adevărat, dar pentru acel grup de „observatori”, şi nu numai, să reamintim doar aspectul că, prin 2020, pe unul dintre canalele de legătură (informaţională) cu Bruxelles-ul, ajungeau la noi comentarii de genul: „Investiţiile pentru realizarea reţelelor de gaze, pentru populaţie, în România,  sunt un lux(!!)”.

În această perioadă, la Mărăcineni, motivul de îngrijorare pe facebook a fost orientat pe zona costurilor, anticipând momentul în care lucrările se vor muta în curtea cetăţeanului. Mai mult, plecând de la o astfel de premisă, pe un anume grup de socializare, al cărui administrator susţine că ar avea tot atâţia membri, cât numărul de viitori beneficiari de gaze naturale (sic!) s-a manifestat suspiciunea că s-ar pregăti formarea unui grup de firme, care să deţină monopolul asupra executării lucrărilor „în curţi”, de la contor până la aragaz, centrală etc, astfel că cetăţenii ar putea fi obligaţi să înceie contracte numai cu acele firme „indicate”! În acest sens, „Ochi de Şoim”, cum este supranumit respectivul administrator, invocând Legea 544/2000, privind liberul acces la informaţii de interes public, a solicitat A.N.R.E. paragraful care reglementează piaţa de profil, pe o astfel de zonă, şi cine anume poate executa asemenea  lucrări. De altfel, oricine poate accesa, dând motor de căutare pe Google, astfel de informaţii, dar „dă mai bine” la membri şi, nu în ultimul rând, s-a dat un sens preocupărilor de „observator” al demersurilor autorităţilor, inclusiv cele locale, privind transparenţa! În altă ordine de idei, Legea 544/2000 este folosită, de regulă, în mediul jurnalistic, tocmai pentru situaţii în care o anume informaţie de utilitate publică ar fi „ţinută la sertar”(...).

-Domnule primar, cum apreciaţi că se derulează lucrările la reţeaua de gaze?

-Zilele trecute apreciam, înpreună cu constructorul, că lucrările sunt executate mai mult de jumătate. În alte proiecte, ca să ajungem la faza de finalizare am trăit experienţe mai puţin plăcute, de multe ori jenante, pentru că mă vedeam obligat să stau aproape zilnic după constructor. Aşa facem şi acum, de altfel, dar toată lumea vede că nu este nevoie să li se spună să lucreze. Noi suntem pe teren pentru că în acest proiect se lucrează, în fiecare zi, efectiv cu cetăţeanul, care... dacă nu are, ridică el unele probleme! Înţelegerea contractuală este ca la finalizarea lucrărilor zonele de acces să fie amenajate exact cum erau la început – asfalt pe străzi, unde a fost îngropată ţeava, dalele amenajate pe trotuarele de-a lungul DJ-ului.

-Oamenii sunt preocupaţi de nivelul costurilor, după ce reţeaua comunală va fi instalată şi se va trece la racordarea fiecărei gospodării. Ce puteţi să le transmiteţi viitorilor beneficiari?

-Cred că am vorbit, la un moment dat, şi la o şedinţă publică, la Căminul Cultural de la Potoceni, despre marea şansă pe care noi o avem cu acest proiect, vizavi de costuri la nivelul populaţiei. Cea mai mare sumă trebuia plătită de cetăţeni pentru operaţiunea numită „branşare”. Adică preţul contorului.  Ei, bine, aceste costuri, graţie unei legi noi, au fost incluse în finanţarea proiectului. De altfel, când am aflat de apariţia acestei legi am preferat să mai aştept un an... acum am fi avut gazele la aragaz, dar am fi plătit mai scump. În ce priveşte modalitatea în care trebuie să abordăm, fiecare dintre noi, operaţiunile de instalare a reţelei de la contor la aragaz, am amintit inclusiv la şedinţele publice că lucrarea trebuie făcută numai cu firme autorizate!

-Când vor putea fi abordate astfel de operaţiuni?

-Cu siguranţă, constructorul va termina de instalat conducta şi elementele adiacente până la iarnă, în decembrie, aşa cum a promis. Va urma o perioadă, cred că de o lună, când se vor face operaţiunile de punere a instalaţiei sub presiune, tot de către constructor. Apoi, reţeaua va trebui concesionată. Vor fi parcurse etapele impuse de legislaţia pe domeniu, după care, aş anticipa eu, prin luna martie să se facă primele racordări. Am fost întrebat dacă nu se va putea da în funcţiune pe segmente, pe sate, de exemplu... constructorul a spus că nu este posibil aşa ceva. Sunt sigur că mai pot apărea situaţii particulare, cu siguranţă se vor rezolva, dar toate lucrările trebuie făcute cu firme autorizate!