„O oră pe săptămână. Atât primeşte în multe şcoli din România, un copil cu cerunţe educaţionale speciale din partea profesorului dse sprijin. Doar atât pentru un copil care are nevoie de mult mai mult ca să ţină pasul, să se simtă văzut şi să înveţe.
Astăzi am depus o interpelare cǎtre Ministerul Educaţiei şi Cercetării, adresată domnului ministru Mihai Dimian, pentru că statisticile din sistem sunt de neacceptat :
Avem 1.852 de profesori de sprijin la 51.784 de elevi cu CES integraţi în învăţământul de masă. Mai exact, avem un profesor de sprijin la 28 de elevi în medie , adică de 2-3 ori peste standardul legal (care prevede 1 la 8-12 elevi, sau 1 la 4-6 pentru deficienţe grave). Aproape 57.600 de elevi buzoieni înscrişi la începutul anului şcolar au doar 74 de consilieri şcolari pentru ei , adică un consilier la aproximativ 780 de elevi, peste limita legală de 500. La fel de îngrijorător este şi că în tot judeţul Buzău sunt doar 7 logopezi şi 17 profesori de sprijin , iar Inspectoratul Şcolar Judeţean a cerut deja Ministerului Educaţiei suplimentarea posturilor.
Numărul elevilor cu CES s-a triplat în ultimii cinci ani, asta în timp ce numărul profesorilor de sprijin a stagnat, ceea ce creează presiune mult prea mare pentru cadrele didactice şi pentru elevii cu CES.
Ce am cerut concret:
Minimum 5 ore/săptămână de lucru individual cu profesorul de sprijin pentru elevii cu deficienţe uşoare/moderate; Minimum 7 ore pentru cei cu deficienţe accentuate; Până la 9 ore pentru cazurile severe (nivel IV); Garantarea unei ore de consiliere individuală/săptămână pentru fiecare elev cu CES; Suplimentarea reală a posturilor, cu stimulente pentru mediul rural; Adoptarea Hotărârii de Guvern prevăzute de art. 69 alin. (4) din Legea 198/2023 , încă neadoptată; Transparenţă publică: raportare anuală, pe judeţe, a orelor efective primite per elev.
OUG 28/2026 a deblocat ocuparea posturilor de consilier şi profesor de sprijin. Acum e momentul ca Ministerul să transforme această deblocare într-un plan concret, cu calendar şi buget. Educaţia incluzivă nu se face cu declaraţii, ci cu profesori în clase şi ore reale petrecute alături de copiii care au nevoie de sprijin. Un copil cu CES care primeşte mai puţin de o oră pe săptămână de sprijin specializat nu este integrat, este prsctic abandonat instituţional. Iar presiunea cade, în paralel, pe umerii cadrfelor didactice de la clasă, care încearcă să compenseze ceea ce sistemul nu oferă.
România are datoria constituţională , iar noi avem obligaţia morală, să oferim fiecărui copil dreptul real la educaţie de calitate. Interpelarea de astăzi face parte dintr-o amplă consultare pe care o desfăşor în această perioadă cu cadrele didactice; iar de data aceasta ţin să-i mulţumesc doamnei Gina Chiriac”.