Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Rm. Sărat a găzduit spectacolul omagial, comemorarea cantautorului şi scriitorului Smarandache (Manea) Agheană şi lansarea volumului de poezii Dragoste eternă, Ed. Izvorul Cuvântului, 2025, 

autoare Frusina Agheană. După un moment de reculegere şi rostirea rugăgiunii Tatăl Nostru, prezentatoarea Laura Constantin o invite în scenă pe iniţiatoarea si realizatoarea proiectuuli, Frusina Agheană, care ne mărturiseşte:-m-am refugiat în poezie să-mi vindec sufletul, să-mi vindec suferinţa, căutând lumina în cuvânt şi renaşterea în vers. Când veţi citi această carte veţi auzit plânsul inimii mele frânte de dor şi de singurătate. Dragostea noastră a fost atât de profundă că străluceşte şi astăzi, gravată în inima şi memoria mea pentru totdeauna. Trubadurul meu gândea pozitiv, se bucura de fiecare clipă. Puterea îi stătea în priviri, în cântec, în poezie şi epigrame, prin ele dăruind dragoste şi veselie.

A fost un om bun, cald, sufletist, iubea oamenii, natura, familia. În fiecare seară se retrăgea în rugăciune. A mângâiat inimile iubitorilor de muzică şi poezie. Avea mereu zâmbetul pe faţă, în ciuda durerilor, făcea lumea să râdă, să uite de necaz. Împreună, aveam multe planuri de viitor, dar au rămas neîmplinite, undeva pe la jumătate. Una dintre dorinţele lui era ca eu să scriu, să merg la evenimente, ca prin mine el să fie prezent, o prezenţă vie. Cu credinţă şi voinţă îi împlinesc dorinţa soţului meu, care a plecat în lumea de sus în toamna anului 2020. Cartea aceasta de versuri, Dragoste eternă, este al 2-lea volum de poezie dedicat în întregime Trubadurului meu, drag.

Cel mai frumos omagiu adus de ziua lui este prezenţa dumneavoastră aici. Doresc să-i ascultăm împreună vocea din videoclipurile lui. Plină de culoare şi emoţie, emană iubire infinită, în inimile noastre. Cartea Dragoste eternă publicată la Editura Izvorul Cuvântului, condusă de familia Daniela şi Florin Căprar din Buftea, care, prezenţi în sală, afirmă că ”eu am în mână, în acest moment, nu doar o carte de poezii. Eu am în mână o adevărată declaraţie de dragoste…”Acest proiect nu ar fi prins viaţă fără sprijinul doamnei director al Centrului Cultural Florica Cristoforeanu, doamna Rafaela Violeta Predonescu, D.lui Ioan Muşat (ASCIOR), al d.lui Sorin Călin (sunet), ec. S. Butu, cărora le aduce mulţumiri.

Mulţumeşteşi scriitoarei Ecaterina Chifu, care a scris o frumoasă prefaţă, în care apreciază versurile autoarei, spunând că dincolo de cuvinte, de cele mai multe ori neputincioase în a exprima toate sentimentele trăite, există acea dragoste infinită, care face să vibreze sufletul: ”Dincolo de cuvinte, e abisul iubirii împărtăţite,/Unde există strălucirea speranţei/Că flacăra dragostei va rămâne aprinsă/ Şi-n tăcere visa-vom, dincolo de cuvinte.” Puterea dragostei aduce seninătate în sufletul poetei care trăieşte frumoase reverii, ce sunt redate în versuri armonioase, prin evocarea unui peisaj idilic, unde cei doi îndrăgostiţi sunt ”un singur suflet”. La acest eveniment cultural cu mare încărcătură emotională au luat cuvântul scriitori şi poeţi pentru a-l comemore pe cel ce ne-a încântat inimile cu vocea sa şi vibrantele acorduri de chitară.

Mulţumeşte invitaţilor Olga Grigorov (ASCIOR), Tulcea, Silvia Giurgiu, Arad, Zenovia Zamfir din Râmnicu Vâlcea, Vasile Ghinea, scriitor şi preşedintele Cenaclului literar Alexandru Sihleanu, unde Trubadurul Smarandache Manea a fost membru. Elena Căpăţână, preşedinta Ligii Scriitorilor România, filiala Buzău, apreciază imaginile din carte, care însoţesc şi amplifică mesajul transmis de autoare, subliniind că unul fără altul nu putem trăi. ”Chiar dacă sufletul e sfărâmat, autoarea ştie să coasă, să îmbine aceste bucăţi de suflet şi alegând cu grijă cuvintele potrivite, aşterne pe hârtie esenţa celor rămase, dintre toate, cea mai mare, este dragostea din timpul celor 35 de ani. Aceste activităţi dau puterea de a merge mai departe, iar faptele de cultură rămânând în veşnicie. În sine, versul este mijlocul prin care îşi exprimă sentimentele, aşa cum afirmă poeta în poemul Te voi iubi mereu, că iubirea, nu e o vorbă în vânt, ea este cea care dă viaţă, care îi este de mare ajutor, ”Versurile mă mângâie ca o simfonie”. În rugăciunile sale presară zâmbetul celui ce a fost Măniţă, celui care acum a devenit partener imaginar în dialogul său spunându-I că începe fiecare dimineaţă cu sărutul lacrimii sale, privind în copacul iubirii semnele divine…

Vorbeşte în continuare Florentina Danu, preşedinta Ascior-Braşov, motivând că ceea ce îi leagă din 2019 este faptul că poezia sa Scuză a devenit pentru Trubadurul înger, muză. Îngemănate, versurile sale şi muzica lui Măniţă, cum i se mai spunea lui Manea Agheană, au mângâiat împreună inimile ascultătorilor. În continuare dăruieşte câteva cântece pline de emoţii, pe versurile proprii. Vasile Ghinea, scriitor şi preşedintele cenaclului literar, Al. Sihleanu, din Rm. Sărat îl descrie pe M.A, cu nelipsita sa chitară. ”A fost un om talentat, un cantautor şi un epigramist. În timpul vieţii a creat atmosferă la cenaclu, fiecare şedinţă de cenaclu începea cu acordurile imnului Râmnicului Sărat iar în pauzele dintre lectura autorului şi comentariile celor prezenţi, el crea o atmosferă plăcută prin muzică, cu vocea lui şi versurile puse pe strune de chitară. Ca bun creator de epigrame, M. A. în viaţa lui, aşa cum a fost, în ultima parte, plină de durere,  a avut bucuria să ţină în mână cărţile lui de epigrame”. Urcă pe scenă pentru a cânta un purpuriu de cântece populare, Vasilică Moise de la Mânzăleşti. De la Tulcea, Olga Grigorov, vicepreşedintă Ascior, apreciază poezia pe care autoarea o dăruieşte tuturor iubitorilor de poezie bună. Din spatele sălii răsună vocea lui Ionel Dumitru, care începe cu un cod. 0302…, un cod care a făcut o minune, spune el. După 30 şi ceva de ani de la terminarea armatei, cei 2, adică Trubadurul şi vorbitorul, s-au regăsit, făcând să renască bucuriile răsărite în suflet în timpul armatei. ”Puţini vom reuşi să rămânem în sufletul celor din jur.

Da… şi bărbaţii plâng, că nu e o ruşine, continua vorbitorul. Plâng de bucurie că astăzi au venit la întâlnirea cu Trubadurul nostru, atâţea oameni frumoşi, oferindu-i versuri, cântece, flori, cuvinte alese şi mai ales recunoştinţă”. Mai departe, Floarea Damian explică faptul că apelativul –măicuţă- pe care, toţi, astăzi îl folosesc i se datorează lui Manea A. Chiar dacă nu sunt o maicuţă pentru mănăstire, mă simt ca o măicuţă la aceste frumoase evenimente culturale. Această carte plină de bogăţii pentru suflet este o minunăţie. Citeşte din poeziile autoarei. Colonelul Mihai Doina, după ce măsoară ochiometric dimensiunile chitarei şi înălţimea de la care ne priveşte Trubadurul, analizând imaginea de pe fundalul scenei spune: acum nu ne mai aparţine, lumea în care a ajuns se bucură! Priviţi-l, parcă şi-a luat un timp de odihnă, se sprijină pe chitara lui cea dragă şi din priviri mulţumeşte celor din sală. Sentimentul că este printre noi, cred că toţi l-am simţit.

Moştenirea lăsată de Trubadur, nu atât muzica şi versurile, cât atingerea sublimă de către spiritul lui codată, iată, azi, în ceea ce această carte Dragostea eternă, cu versuri doldora de sensuri şi lansată aici, acoperă între coperţile sale, sensibilitate, voinţă, credinţă şi iubire. Un rod bogat, de lumină şi înălţare. Au mai urcat pe scenă: elevul David M Baciu-rock, prof. dr. Gina Agapie, care a interpretat la chitară din creaţia proprie. Am consemnat cu multă bucurie gânduri şi fapte, dar mai ales emoţii am strâns în căuşul inimii mele, că doar emoţiile intense gravează sufletul care se hraneşte din amintiri. Te vom asculta mereu,Trubadur al dragostei eterne! Maria Mânzală.

Cu bucuria că aceste informaţii vor mângâia inimile cititorilor!

Maria Mânzală, membru UZPR