De multe ori se creează senzaţia că politica eficientă se face numai la Bucureşti, pentru că acolo se iau deciziile cu efect în teritoriu. La fel de adevărat, însă, este şi faptul că un program politic elaborat trebuie să ţină cont de realităţile din teritoriu şi de o interpretare corectă şi clară a necesităţilor pe fiecare domeniu în parte.

Pe de altă parte, orice program politic poate şi trebuie să fie perfectibil, de aceea aroganţa şi egoismul, „justificate” doar cu o funcţie înaltă obţinută vremelnic nu va face niciodată casă bună cu eficienţa. Politica mare poate fi regăsită oricând şi oriunde în teritoriu, acolo unde există implicare, şi un astfel de spirit se identifică, de regulă, cu vârsta tânără.

Ziarul Muntenia îşi propune să „folosească” tocmai acest segment de resursă umană în politica buzoiană, prezentând profiluri de tineri politicieni, dar mai ales optica lor vizavi de aplicabilitatea măsurilor stabilite la Centru.

Marius Georgescu, preşedintele organizaţiei judeţene de tineret a PMP Buzău şi vicepreşedinte la organizaţia mare, poate fi considerat un reper între tinerii politicieni buzoieni, el contribuind din plin la succesul „popularilor” la ultimele alegeri parlamentare la Buzău.     

Rep.:Domnule Marius Georgescu, vă propun ca prima noastră discuţie să fie pe Educaţie…

Marius Georgescu:Consider că educaţia reprezintă un pilon al societăţii, deoarece un om educat este un om sănătos, care îşi poate îndeplini datoria faţă de societate. Tocmai de aceea ar trebui sa aibă un loc important în rândul preocupărilor noastre.

Am salutat decizia actualului Guvern de a acorda facilităţi de transport studenţilor şi cred că acesta este un prim pas în sprijinirea tuturor celor care îşi doresc să înveţe, să îşi făurească un viitor mai bun. Cu toate acestea, mai sunt multe de făcut. De exemplu, ar fi extrem de necesar să se acorde astfel de gratuităţi de transport şi elevilor. Mă refer la elevii din ciclurile primar şi gimnazial, din mediul rural, care aleg să meargă la o şcoală din mediul urban. Aceştia sunt nevoiţi să îşi plătească integral biletul pentru mijloacele de transport în comun. Dacă elevii cu domiciliul în oraş beneficiază de gratuitate pe toate rutele autobuzelor, consider că aceeaşi situaţie ar trebui să fie valabilă şi pentru copiii de la sat. Mulţi vor spune că este o problemă ce ţine de administrativ, eu însă consider că ar trebui să fie o problemă a întregii societăţi.

Rep.:Pentru că tot e la modă expresia „binom”, cum apreciaţi necesitatea relaţiei şcoală-comunitate?

Marius Georgescu:Implicarea comunităţii în viaţa şcolii este primordială, sau ar trebui apreciată ca prioritate. Ştiu că, din punct de vedere scriptic, există, însă nu cred că se face chiar aşa cum ar trebui. Spre exemplu, au fost create, la nivel naţional, şi chiar judeţean, aşa-numitele şcoli ale părinţilor, care sunt foarte necesare în contextul actual, când aspectul economic pare să primeze. Nu ne mai înţelegem copiii, problemele lor încep să ne depăşească şi, în aceste condiţii, se ajunge la disfuncţionalităţi. De multe ori, copiii adoptă un comportament considerat inadecvat, tocmai din dorinţa de a atrage atenţia. De aceea, participarea la seminarii în cadrul unor astfel de Şcoli ale părinţilor s-ar dovedi eficientă.

Rep.:Este capabilă societatea românească să susţină o şcoală a tuturor copiilor?

Marius Georgescu:Ceea ce am spus până acum sunt lucruri care pot fi incluse într-o tendinţă actuală de a avea o şcoală incluzivă. O şcoală în care să integrăm copii cu diverse probleme, de tip ADHD, autism, retard intelectual uşor etc. Este foarte greu pentru părintele unui copil sănătos să înţeleagă, şi în acelaşi timp să accepte nevoile şi cerinţele speciale ale acestora. De asemenea, şi familiile din care provin respectivii copii se confruntă cu o presiune imensă venită din partea societăţii, a comunităţii din care fac parte. Sunt probleme actuale, care trebuie rezolvate la timpul prezent.

Rep.:La această oră se poate vorbi, din nefericire, despre un adevărat fenomen al agresivităţii în şcoli, prezentat, de altfel, în multe jurnale de ştiri…

Marius Georgescu:Tocmai de aceea, consider că ce am discutat până acum, şi este loc de mult mai mult, sunt probleme stringente. Este neplăcut să se ajungă la situaţii precum cele despre care citim tot timpul în presă, situaţii în care fiecare parte are dreptate dar, cu toate acestea, cei care suferă sunt întotdeauna copiii. Agresivitatea atinge uneori cote maxime, în rândul elevilor. În astfel de cazuri, consider că ar trebui luate măsuri drastice, măsuri prin care şcolarii să se simtă în siguranţă în unităţile în care învaţă, alături de colegii lor. Atunci când agresivitatea provine chiar din rândul colegilor, toţi cei implicaţi sunt supuşi unei presiuni ce nu favorizează în niciun fel educaţia. Şi se ajunge, aşa cum vedem la televizor, la situaţia în care copiii refuză să mai vină la şcoală, din cauza unui coleg agresiv.