Pentru cei mai mulți dintre români, suma de 1500 de lei face o diferență semnificativă. În economia unei familii cu unul sau mai mulți copii, 1500 de lei reprezintă o adevărată gură de oxigen și un suport mai mult decât necesar și binevenit. Un aspect pe care,

 de la înălțimea funcțiilor și privilegiilor, rupți complet de realitate si complet nepăsători la nevoile românilor, actualii guvernanți, cei de la care ajutorul vine doar din vorbe, nu vor și nu pot să-l recunoască în jocul măsurilor pe care azi le anunță pentru ca, mâine, să le elimine.

Decizia de suspendare a acordării sumei de 1500 de lei pentru creșă sau grădiniță reprezintă un gest de o cruzime fără margini din partea Ministerului Finanțelor, care, cu o nonșalanță incredibilă, anulează pur și simplu accesul copiilor la educația timpurie și calcă în picioare interesul superior al copilului și dreptul fundamental la educație. Timp în care mimează cinic și-și maschează adevăratele intenții prin invitația la dialog pe care ne-o adresează nouă, parlamentarilor și cetățenilor direct vizați de acest abuz și această nedreptate nejustificată altfel decât de nepăsare și iresponsabilitate. Însă, adevărul gol-goluț și adevărata motivație răzbat de la distanță. Încă de acum două săptămâni, se pregătea terenul prin lansarea proiectului în dezbatere publică pentru că, mai nou, aceasta este găselnița actualului Guvern care a transformat incompetența și iresponsabilitatea în formă de guvernare: Mimează democrația, își ascund dezinteresul prin dialog social, transparență și consultări eminamente false și formale și așteaptă de la noi toți să înghițim pe nemestecate toate măsurile care ne prejudiciază grav viața. 

Rubrica la care apar toate veștile neplăcute ale Guvernului are doar în titlu un simulacru de adevăr, pe pagina de profil, pentru că, în conținut, nu apar decât justificări penibile ale unei impotențe guvernamentale aduse la rang de știință a disimulării: Transparență/ Proiecte de acte normative prin care se propune suspendarea aplicării dispozițiilor art.25 alin.(4) lit.i¹)- i²) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Pornind de la necesitatea suspendării unei măsuri intenționat sortite eșecului din start și care nu își găsește aplicarea pentru că nimeni de la Putere nu a vrut și nu a dorit pur și simplu să o prindă în buget, Guvernul caută cu lumânarea motive justificative ”cusute cu ață albă”:

·      În primul rând, aflăm că nu sunt definite clar categoriile de unități eligibile care oferă servicii de educație timpurie, conform legislației în vigoare. De parcă este vina cuiva pentru această lipsă a etichetării tipurilor de unități educaționale care ființează după norme și aprobări, dar care, ce să vezi, atunci când ar trebui să se acorde ceva, nu sunt suficient descrise și compatibilizate!

·      În al doilea rând, se acuză faptul că nu sunt precizate categoriile de cheltuieli eligibile pentru acordarea stimulentului fiscal, deși, în practică, există o diversitate de categorii de servicii furnizate pentru educație timpurie! Ce vă spuneam? Până și existența mai multor structuri de educație timpurie devine un inconvenient în ochii Guvernului, pentru că nu se știe ce cheltuieli pot fi considerate eligibile și ce cheltuieli nu se înscriu aici. Pentru că, la școlile alternative sistemului educațional clasic, preșcolarii și școlarii învață altfel, ceea ce nu se poate cuantifica, chipurile, în calcule stricte de eligibilitate.

Urmează alte și alte motivații la fel de găunoase și de lipsite de consistență și coerență, cum ar fi faptul că sunt prevăzute modalitatea de decontare de către angajator a cheltuielilor cu această educație timpurie și nici tipul documentelor justificative acceptate la decontare.  Ca să nu mai vorbim că, dacă ambii părinți au făcut ”greșeala” să lucreze în același loc de muncă sau au mai multe locuri de muncă, nu este prevăzută nici modalitatea de fracționare a plafonului de 1500 de lei/copil între angajatorii ambilor părinți sau între mai mulți angajatori ai unui singur părinte. (!!)

Pe scurt, măsurile fiscale instituite de Legea 239/2020 sunt considerate pur și simplu discriminatorii prin favorizarea celor care sunt angajați de către persoane juridice plătitoare de impozit pe profit. Iar aceasta pentru că există și alte tipuri de plătitori de impozit care nu au fost prevăzuți în aceste tipuri de beneficii pe care statul ar fi urmat să le compenseze. Deși, totuși, la momentul publicării ei în Monitorul Oficial, legea în cauză nu a fost considerată neconstituțională.

Și nu pot să nu mă întreb așa cum cred că vă întrebați și dumneavoastră:

·         Când se vor opri aceste încercări de adormire a conștiinței noastre?

·         Când va înceta această prigoană politică mai rea decât pandemia prin violența și recurența refuzului de a oferi populației o minimă gură de oxigen în vremurile atât de grele cărora le suntem cu toții supuși?!

Și, mai presus de orice:

·         Ce ar costa să le dăm pensionarilor ceea ce li se cuvine prin lege?

·         Ce ar costa să le mărim alocațiile copiilor?

·         Ce ar costa să le oferim medicilor măsuri compensatorii adevărate pentru expunerea la lupta cu virusul?

·         Ce ar costa să le oferim profesorilor bonificații pentru riscul de a se expune unor condiții nesigure de predare în clase?

Pentru o guvernare responsabilă, competentă și cu adevărat în slujba românilor, nimic. Este un gest de un minimum bun-simț și o datorie de la sine înțeleasă pentru care nimeni nu ar trebui aplaudat și considerat a fi erou pentru că, pur și simplu, își respectă angajamentele față de cei pe care îi reprezintă.

În fapt, pentru această guvernare simulacru pentru care singura politică reală la adresa românilor este formalismul și refuzul respectării și asumării oricărei acțiuni de minimă decență la adresa bunăstării naționale, se pare că aceste lucruri sunt de neimaginat.

“Nu sunt bani!!”, se aude in cor. Deși, bani pentru plata funcțiilor inventate și apărute puzderie peste noapte banii se găsesc și din piatră seacă. Deși împrumuturi colosale se fac zilnic. Chipurile, pentru români. Deși există linii de finanțare. Însă, pentru tot ce are România mai valoros, banii lipsesc cu desăvârșire. Scuzele sunt cu duiumul. Aroganța inimaginabilă. Nepăsarea colosală. Iar efectele produse de toate acestea le decontăm exclusiv noi. Noi, cei care ar trebui să acceptăm fără să crâcnim toate aceste măsuri antinaționale și să privim senini cum, rând pe rând, de la o zi la alta, tot ce avem mai important este sortit distrugerii și anulării.

Senator PSD de Buzău,

Liliana Sbîrnea