Strategie a echipei de PR a primarului Toma, sau nu, cert este că aproape zilnic citim în presa locală, sub semnături de-acum obişnuite, despre diverse subiecte ce sunt transformate în obligaţii asumate, ad-hoc, de primarul Toma. De altfel, chiar primarul a început

 să-şi facă o obişnuinţă din a lua un microfon în mână să-şi prezinte realizările în timp real: asfaltări, reamenajări spaţii verzi... şi de fiecare dată reaminteşte buzoienilor că el se trezeşte cu noaptea-n cap şi semnează ultimul condica la plecarea din Palat, iar fiecare secundă o foloseşte în interesul cetăţeanului.

Ideea de a fi amenajată o rampă de acces pentru urgenţe medicale, după modelul celei de la UPU Buzău (Unitatea de Primiri Urgenţe – Spitalul Judeţean) a adus-o în discuţie un colaborator obişnuit al ziarului Muntenia, tânărul politician Marius Georgescu. Mai mult, în urma unei experienţe personale, după ce a fost nevoit să însoţească  o persoană cu fractură la picior la Cabinetul de Ortopedie din cadrul Policlinicii Buzău, el este absolut convins că instalarea unui lift ar fi o măsură de minim bun simţ din partea autorităţilor locale, respectiv a primarului Toma, având în vedere că patrimonial clădirea aparţine municipiului Buzău!

„Dacă nu treceam personal printr-o astfel de experienţă, spune Marius Georgescu, celor care mi-ar fi relatat un astfel de subiect le-aş fi reproşat că sunt răutăcioşi, că vor să caute nod în papură autorităţilor publice... dar cazul Cabinetului de Optopedie din Policlinica Buzău este de-a dreptul halucinant. Aparţine de domeniul fantasticului, dar din păcate se întâmplă în Buzău – România, un oraş şi o ţară unde cetăţenii vor să trăiască la standarde europene, dar unde timpul pare să fie îngheţat. În orice sistem de sănătate sănmătos la cap, un cabinet pentru consultaţii ortopedice este amenajat la parterul clădirii, în condiţiile în care nu există lift, aşa cum este la Policlinica Buzău, pentru ca pacienţii să nu sufere şi mai mult decât sunt obligaţi ca urmare a unui nefericit accident. La Policlinia Buzău, Cabinetul Ortopedie este „Cabinetul groazei” pentru pacienţi, pentru că acesta este amenajat, atenţie(!!) la etajul 1! Dacă în clădire ar fi funcţionat un lift, nu ar fi fost o problemă, dar în situaţia de la Policlinica Buzău pacienţii sunt obligaţi să urce câte 24 de trepte, cu piciorul în aparat ghipsat, ori cu probleme grave la coloană sau sistemul osos în general. Un astfel de supliciu trebuie repetat pentru că medicul specialist îşi face treaba cu profesionalism şi vrea să examineze  şi să observe evoluţia cazului atât cât este nevoie. Dramatic este că situaţia cabinetului de Ortopedie de la policlinca Buzău este aceeaşi de la începuturile funcţionale ale clădirii! Personalul medical spune că nu a avut niciodată puterea să determine structurile superioare ca un astfeld e serviciu să funcţioneze în condiţii uşor acesibile pentru pacienţi”.

Un lift...doar promis!

„Petrecând mai mult timp pe holurile şi scările Policlinicii Buzău, am abordat inclusiv discuţii cu personalul medical privind necesitatea instalării unui lift. Din nefericire, mi-a fost dat să aud alte explicaţii halucinante, cum ar fi că autorităţile locale, în speţă Primăria Buzău, nu va dori să instaleze un lift decât în condiţiile în care medicii care au cabinete la etaje ar suporta integral costul investiţiei! Halucinant, dar nu dezarmant, pentru că primarul oraşului Buzău, Constantin Toma, care a fost ales de cetăţeni (atâţia câţi au fost!) este obligat să construiască acel lift tocmai pentru cetăţeni, pentru că medicul poate urca la cabinet pe scări, dar un pacient cu un picior rupt nu poate fi condamnat, efectiv, să urce scările într-un picior!”

În atenţia primarului Toma,

La Policlinica „23 August”, pacienţii sunt debarcaţi... în stradă!

„Dar chinurile buzoienilor cu diverse afecţiuni şi accidente, care sunt greu transportabli nu încep doar în faţa scărilor către Cabinetul Ortopedie. Pentru că la Buzău încă mai funcţionează regula „merge şi aşa”, la această oră se poate vedea cum calea de acces pentru maşinile particulare, ori Salvări, până la intrarea în clădirea Policlinicii este blocată, iar poarta acţionată cu telecomandă se deschide doar în cazurile fericite în care portarul nu este „ocupat” cu comisioane prin clădire. S-ar părea că singura obligaţie a portarului ar fi să permită accesul maşinii şefei Brâncuşi. Pacienţii?! Ei sunt debarcaţi pur şi simplu în stradă, în claxoanele participanţilor la trafic, pentru că singurele spaţii de refugii în faţa Policlinicii au fost rezervate taxiurilor! Ce spuneţi, domnule prima Toma? Puteţi abandona, pentru câteva zile, defrişările, şi să vă ocupaţi cu amenajarea zonei de primire a pacienţilor din faţa Policlinicii „23 August”? Aceasta chiar este o necesitate şi aţi ajuta, efectiv, buzoienii!”.