Una dintre cela mai iubite jurnaliste din România, buzoianca Simona Catrina-Roman, are nevoie de sprijinul nostru. Ea a fost diagnosticată cu cancer mamar în stadiul III şi se pregăteşte să înfrunte calvarul tratamentelor oncolo­gice şi al operaţiei.

   Simona Catrina este buzoiancă după mamă, este absolventă a Colegiului Naţional ,,Mihail Eminescu” şi este cunoscută şi recunoscută prin sarcasmul şi luciditatea textelor pe care le-a publicat de-a lungul carierei sale jurnalistice, care se întinde pe întreaga perioadă de existenţă a presei libere româneşti.

   Colega şi prietena ei Alice Năstase Buciuţa, împreună cu redacţia revistei ,,Tango”, a demarat o acţiune de strângere de fonduri pentru a o sprijini pe Simona. Până duminică la ora închiderii ediţiei, campania – care şi-a stabilit un target de 50.000 lei – a izbutit să atragă aproape 330 de donaţii, iar suma strânsă a depăşit 42.000 lei. 

   Reproducem mai jos textul semnat de Alice Năstase Buciuţa  în revista ,,Tango”, text care anunţă campania pentru sprijinirea Simonei Catrina-Roman: ,,Simona Catrina este una dintre cele mai iubite jurnaliste din ţara noastră, iar textele ei pline de umor şi dulce otravă ne-au făcut, de mii de ori în ultimii ani, să zâmbim sau chiar să hohotim de râs ca ­ne­bunii, să fim mai curajoşi, să ne asumăm cu mai multă îndrăzneală opiniile proprii şi viaţa pe care o trăim, aşa cum e ea, plină de încercări demne de luat în râs – ca să nu le luăm în plâns...

   De data aceasta, Simona Catrina are nevoie să-i întoarcem darul de zâmbet şi să-i arătăm că o iubim.

   Simona Catrina suferă de cancer mamar într-un stadiu avansat, iar afecţiunile de sănătate mai vechi fac ca tratamentul ei să fie complicat şi foarte costisitor. Simona Ca­trina stă mai mult prin spitale şi cabinete medicale, pregătindu-se pentru operaţie. Poate că nu o să mai scrie la fel de mult în perioada aceasta, dar noi ne angajăm să republicăm în fiecare săptămână, pe site-ul revistatango.ro, textele ei superbe care au apărut de-a lungul anilor în revista Tango/ Marea Dragoste.

   Şi, ca să fim siguri că ne va scrie în continuare, dar, mai ales, dincolo de egoism, că se va face bine, vă rugăm să donaţi echivalentul în bani al bucuriei pe care Simona Catrina şi noi, colegii ei de la Revista Tango/Marea Dragoste, v-o aducem, zi de zi, de 11 ani încoace. 

   Vă oferim la schimb promisiunea că vom scrie mult, frumos, zilnic, cu emoţie, cu umor, cu nebunie, cu disperare, dar, mai ales, cu speranţa că, având ajutorul vostru generos, Simona se va vindeca şi va zâmbi ea însăşi, înainte să vă facă, din nou, să zâmbiţi”, scrie Alice Năstase Buciuţa.

 Simona Catrina: ,,Dacă eu am cancer în stadiul trei şi încă lupt, lăsaţi smiorcăiala!“
   ,,Sunt un om pozitiv (folosesc un termen la modă). De aceea, când medicul mi-a spus, politicos şi metalic, „Ai cancer de sân în stadiul trei”, am rânjit ca o idioată. Nu ştiu să mă psihanalizez. Poate că nu am crezut-o pe doamna doctor Nedelcu, deşi e genială. Sau poate că nu eram de acord cu Dumnezeu şi n-aveam curaj să-I spun.
   Am revenit aici, ca să vă învăţ să trăiţi, dragii mei. Nu luaţi asta ca pe o abordare arogantă, nu ştiu legile fericirii, le-am făcut praf de câte ori am avut ocazia. Dar acum nu mai e vorba de subiecte frivole, precum bărbatul cât p-aci însurat care cât p-aci mă iubea şi cât p-aci a rămas cu mine. Acum e vorba despre lucruri care ţin de viaţă şi de (mă scuzaţi) moarte.
   Dacă era să mă gândesc strict la confortul meu, aş fi zis clar: mă, domnule (sau doamnă) medic minunat, eu nu vreau chimioterapie, tată, nu vreau tortură de-asta ştiinţifică, nu vreau stres, nu vreau nimic, vreau doar să mă odihnesc. Doar că iubesc nişte oameni din preajma mea şi nu pot să-i las să-mi aprindă lumânări (decât la rubrica „Vii”, să fie clar).
   Şi, uite, numai de-a naibii (şi Dumnezeu mă iartă că vorbesc urât), am să trăiesc, am să înot prin iad, am să ies la suprafaţă, am să mă trezesc din orice comă, am să îndur orice. Am să arăt că Dumnezeu e mai pu­ternic decât o satană deplorabilă, care, fiindcă se simte o legumă, atacă murdar. Tipic.
   Vă ţin la curent, bine v-am regăsit, voi deschide un jurnal al fericirii, al supravieţuirii, al speranţei!“, scrie buzoianca.