În ultimii ani, despre comuna Mărăcineni se spune că este o suburbie a oraşului Buzău, două comunităţi unite prin podul devenit vestit pe timpul preşedintelui Băsescu, nicidecum despărţite de apa râului care dă şi numele judeţului. Statutul de zonă metropolitană,

 este conferit, în primul rând de proliferarea agenţilor economici care au format aşa numita „Zonă SHELL”, dar şi graţie deciziei actualului Executiv al administraţiei publice Mărăcineni, care în urmă cu două mandate, printr-un proiect aprobat de Consilul Local, a extins zona construibilă, intravilanul, de altfel primul dintre marile proiecte pe care fostul primar Constantin Dumitru, actual administrator public, le-a pus în practică imediat după instalarea în funcţie. De la 1450 de hectare, intravilanul comunei avea să ajungă la 2.900 hectare.  Plecând de la acest indicativ, comuna avea să evolueze spectaculos în următorii 10 ani: de la 8648 locuitori (anul 2008), la peste 15.000 actualmente, de la 2.600 de gospodării, la aproximativ 4.000, de la 47 km străzi, la aproximativ 60 de kilometri actual, de la cinci km reţea de apă potabilă, la aproximativ 50 km actual, de la două foraje funcţionale în 2008, la opt foraje care asigură apa potabilă în acest moment. În plus, reţeaua de canalizare copiază dimensiunile celei de apă potabilă, detaşând Mărăcineniul, la capitolul nivel de trai şi calitatea serviciilor publice chiar şi de unele dintre localităţile buzoiene de categoria oraşelor.

Dar nu de puţine ori, s-a dovedit că instituţii publice de decizie, superioare primăriilor, nu puteau ţine pasul cu programele lui Constantin Dumitru. Un exemplu în acest sens îl constituie programul de asfaltare al tuturor străzilor din cele trei sate componente: Mărăcineni, Căpăţâneşti şi Potoceni. Două dintre proiectele de asfaltare cu finanţare guvernamentală şi europeană au aşteptat mai bine de doi ani momentul execuţiei. Cu resurse financiare de la bugetul local, primarul Măleanu a asfaltat primele 20 de străzi, repartizate în toate cele treai sate ale comunei. O decizie politică iresponsabilă a făcut ca asfaltarea drumului judeţean DJ 203K să fie amânată cu aproape patru ani. Şi în acest proiect primarul Măleanu a luat-o înaintea autorităţilor judeţene şi centrale şi a modernizat, cu resurse financiare proprii, cele două trotuare.

Rep.:Dle Constantin Dumitru, v-aţi ridicat la înălţimea aşteptărilor, personale, cu prestaţiile de anul trecut?

Constantin Dumitru:Noi am fi vrut să putem face şi mai mult, pentru că localitatea noastră este într-o dezvoltare continuă, de aceea şi proiectele de interes public le-am fi vrut să fie derulate în pas cu necesităţile şi aşteptările oamenilor. Din nefericire, noi, şi în general administraţiile publice locale, suntem prinşi la mijloc, între deciziile luate la Centru, din cauza cărora suntem nevoiţi să refacem din mers proiectele angajate spre finanţare cu diferite ministere, asta după ce facem vechime pe liste de aşteptare chiar şi câţiva ani, şi presiunea dinspre cetăţeni, care au tot dreptul să ceară condiţii de trai la nivelul timpurilor pe care le trăim. Anul trecut am avut în lucru două proiecte importante: asfaltarea străzilor laterale şi finalizarea lucrărilor la grădiniţa de peste drum de clădirea Primăriei. Oamenii nu aşteaptă justificări, dar în cazul grădiniţei, de exemplu, a fost vorba despre o finanţare prin Banca Mondială, iar lucrările trebuia să fie executate întocmai proiectului. Constructorul a încercat să „fenteze” proiectul, noi nu am acceptat nici un fel de rabat şi aşa am pierdut mai bine de o jumătate de an. După vacanţa de primăvară copiii ar putea intra în casă nouă! În cazul asfaltărilor, aşteptările noastre erau la cel de-al treilea program guvernamental, după PNDL şi PNDR, dar pentru că programul respectiv a fost anulat, acum suntem nevoiţi ca celelalte străzi să le asfaltăm cu bani de la bugetul comunei.

Rep.: Funcţionarea unui serviciu de Gospodărie Locală presupune o viziune managerială de perspectivă, care să garanteze, pe lângă funcţionare, inclusiv resursele financiare. La Mărăcineni „Aqua Sistem” şi „Canal” sunt două servicii publice, nou înfiinţate, care interferează cu populaţia. Cum apreciaţi această relaţie?

Constantin Dumitru:Dacă ai cu cine să faci treabă, dacă ai oameni conştiincioşi, nu este greu să menţii funcţionarea unui astfel de serviciu. Mai mult, pe măsură ce lucrurile se rodează şi mecanismele funcţionează apare satisfacţia lucrului împlinit. La acest moment, lucrul în echipă nu mai pune probleme, pentru că am impus un ritm şi s-a ajuns la nivelul dorit. Din nefericire, tocmai într-o astfel de zonă, de interferenţă, apar probleme, despre care nu pot vorbi, totdeauna, cu plăcere. Cele mai multe probleme le întâmpinăm la „Canalizare”. De exemplu, strada Bisericii 1 se scurge direct în reţeaua de pe DJ, iar pe Bisericii 2 sunt în jur de 40 de case. Cu ajutorul unei pompe, după ce am amenajat un cheson, tot ce colectează conducta pentru canalizare este transferat în reţeaua de pe Bisericii 1.

Din nefericire, suntem obligaţi să intervenim foarte des pentru a desfunda pompa, pentru că cetăţenii aruncă la canalizare ce nu te aştepţi: prosoape, lenjerii, şerveţele umede (acestea nu se dizolvă). Aproape săptămânal trebuie să curăţăm chesonul, altfel riscăm să se ardă pompa. Pe o altă stradă, în satul Potoceni, am descoperit în căminul de la canalizare măruntaiele de la un viţel! Este stupefiant! Cum să încadrezi astfel de gesturi?! Este dreptul nostru, ca cetăţeni, să cerem civilizaţie. Dar ce fac unii atunci când se întâlnesc cu ea?! De când funcţionează serviciul de gospodărie locală, băieţii noştri s-au obişnuit să scoată din cămine murături sau varză murată… Vă întrebaţi, probabil, de ce nu luăm măsuri! Până acum, am preferat să „remediem” astfel de situaţii cu ajutorul utilajelor proprii, pentru că dacă am fi fost nevoiţi să le închiriem, alta ar fi fost atitudinea.

Să închiriezi o vidanjă, de exemplu, trebuie să plăteşti şase milioane pentru o oră de lucru. Având utilajul nostru, am mai „închis ochii”… şi aşteptăm ca munca băieţilor de la Gospodărie Locală Mărăcineni să fie apreciată. Astfel de intervenţii pentru noi înseamnă timp pierdut şi din păcate per total e cam mult, aproape o treime din zilele lucrătoare, într-un an! În comună avem 4000 de gospodării şi zilnic două-trei ore le pierdem pentru intervenţii de genul celor prezentate. E multă treabă de făcut în comună, mai ales că localitatea noastră este în continuă expansiune, şi mă refer aici la noile zone rezidenţiale, dar şi oamenii, unii, ar trebui să adopte o altfel de atitudine.

Nu primarul trebuie să le cureţe trotuarul de zăpadă, nu ar trebui să fim nevoiţi să desfundăm continuu canalizarea, pentru că unii inclusiv gunoiul de grajd îl dau la canalizare(!), nu primarul trebuie să cureţe canalele pentru irigaţii, în grădini, şi, de asemenea, nu Primăria trebuie să toaleteze copacii de-a lungul străzilor laterale, ca să poată circula maşina pentru colectarea gunoiului menajer (străzile sunt înguste, iar utilajul pentru colectare are gabarit mare).

Rep.:Scumpirea apei şi la Mărăcineni a produs ceva comentarii… pe reţelele de socializare…

Constantin Dumitru:Spre ştiinţa populaţiei, pentru a scăpa de presiunile privind cedarea reţelelor de apă-canal la Compania de Apă Buzău, am înfiinţat, în conformitate cu legile în vigoare, două servicii distincte: Apă şi Canalizare – „Aqua Sistem” şi „Canal”. Fiecare serviciu dispune de dotări proprii – utilaje, pe lângă personal angajat. Aceste servicii se autofinanţează, pentru că acesta este sistemul de funcţionare cerut de lege. Am fost obligaţi să ridicăm preţul serviciilor pentru că aceasta a fost cerinţa ANRSCE pentru eliberarea licenţei de funcţionare: dovada că putem fi profitabili, în sensul asigurării salariilor şi a impozitului către stat, astfel că acum apa este şase lei/metru cub consumat, iar gunoiul şapte lei pentru o persoană.

Serviciul de canalizare dispune de două maşini de gunoi, o maşină de măturat(pentru trotuare), buldozer, autogreder, sărăriţă, cisternă pentru stropit, platformă auto, iar cel de apă: vidanjă, compactor, buldoexcavator, autogreder, platformă auto, autobasculantă.