Primarii liberali, pedelişti şi pepededişti, care vor să treacă la PSD, beneficiind de prevederile OUG 55/2014, sunt speriaţi că pesediştii nu-i vor menţine pe funcţii decât până la încheierea alegerilor prezidenţiale.

Aşazisa Opoziţie de la Buzău, prin intermediul unei părţi a presei locale, mai precis publicaţia patronată de deputatul pedelist Cezar Preda, acuză în continuare iniţiativa Guvernului Ponta de a emite Ordonanţa de Urgenţă 55/2014, act normativ care prevede un termen de grație de 45 de zile în care aleșii locali își pot ,,reconsi­dera” opțiunile politice fără a fi sancționați cu pierderea calității respective. Mai mult, politicienii dezavantajaţi de actul normativ respectiv susţin că inclusiv societatea civilă ar fi oripilată de o astfel de iniţiativă. În schimb, aceeaşi aşazisă Opoziţie buzoiană nu scoate o vorbă despre o iniţiativă perfect asemănătoare, consumată în anul de graţie 2006,  când funcţia executivă o avea Guvernul condus de Călin Popescu Tăriceanu, iar ministrul Administraţiei şi Internelor, nimeni altul decât actualul preşedinte pedelist Vasile Blaga, înainta un proiect de ordonanţă de urgenţă prin care timp de 45 de zile primarii din teritoriu aveau permisiunea să migreze la oricare partid ar fi vrut ei, fără ca efectele Legii Electorale să se facă simţite. Cu alte cuvinte, noile alegeri ale primarilor nu le-ar fi periclitat funcţiile.

Atunci, la Buzău, cel mai mult a avut de suferit Partidul Social Democrat, care la alegerile din 2004 câştigase cele mai multe primării, adică 76 din 85. După rearanjările electorale permise de Blaga şi Tăriceanu, PSD Buzău mai rămăsese cu 11 primării, inclusiv municipiul Buzău. De altfel, Cezar Preda şi ai lui de la Centru au resimţit ca pe o înfrângere faptul că nu reuşiseră să-l convingă şi pe primarul Boşcodeală să renunţe la PSD.

Acum, vorba proverbului: „S-a întors roata”, dar cel mai mult ar avea de învăţat pedeliştii dintr-o altă expresie zestre a folclorului românesc: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”.

Sigur că, atât ordonanţa lui Blaga, din 2006, cât şi aceasta a lui Dragnea pot fi încadrate la categoria gesturilor politice imorale. Însă, dacă ar fi să analizăm care dintre cele două ordonanţe ar fi mai imorale, de departe gestul lui Blaga a fost mult mai reprobabil. Ne amintim că la momentul 2006 majoritatea parlamentară era a PSD-ului, dar preşedinte era Traian Băsescu, care nu se sfia să se declare reprezentant al PD-L-ului. Pentru că aşa decisese, la urnă, poporul, actul de guvernare ar fi putut fi dus la finele mandatului în formula dată. Numai că, după modelul Primăriei Generale, când Băsescu spunea că nu poate face treabă în calitate de primar al Bucureştiului pentru că formaţiunea sa politică, PD-L-ul, nu are majoritate în Consiliul General, şi în 2006 a fost invocat acelaşi motiv. Şi atunci, şi acum, opinia publică a înţeles că gesturile politicienilor nu au însemnat altceva decât tradarea propriilor neputinţe de a renunţa la vanităţi de grup în favoarea unui act de guvernare unilateral, care să fie în interesul cetăţenilor. Aşadar, în 2006 Blaga a propus, şi aşa s-a şi întâmplat, anularea votului poporului, care, încă o dată(!), impusese majoritate parlamentară social democrată şi preşedinte de altă culoare politică.

Ordonanţa lui Dragnea permite migrarea politică fără sancţiuni, clar în avantajul partidului aflat la guvernare. Însă, deosebirea evidentă este că respectivul act normativ nu denaturează votul popular. Din contră, iniţiativa lui Dragnea vine să readucă pe poziţii echitabile în primul rând o serie de primari în teritoriu, dar şi pe unii dintre parlamentari care fuseseră trimişi pe funcţii de deputaţi ori senatori de electoratul român din partea USL, pentru a guverna. Incapacitatea politicienilor români de a respecta şi menţine o alianţă chiar şi eterogenă a făcut ca realitatea votului popular să fie dată peste cap, iar OUG 55/2014 nu face altceva decât reparaţii. Oricum, majoritatea primarilor liberali nu au fost deloc mulţumiţi că superiorii lor în plan politic i-au îndepărtat de la guvernare, cu alte cuvinte, conform obiceiurilor împământenite în politica dâmboviţeană, îndepărtaţi de pe lista cu priorităţi la finanţări bugetare.    

Ultima găselniţă a politicienilor dezavantajaţi de efectele ordonanţei amintite, unii chiar speriaţi că nu-şi vor mai putea justifica funcţia de parlamentar din moment ce toate organizaţiile locale au anunţat că vor trece la PSD, lansează pe piaţă zvonuri cu conţinuturi cât mai sumbre, în ce priveşte viitorul politic al migratorilor. Ei spun că primarii şi consilierii care au decis sau vor decide să treacă la PSD sunt ameninţaţi cu pierderea actualelor funcţii, pentru că, chipurile, social democraţii îi vor îndepărta imediat după alegerile prezidenţiale.

Scenariul este departe de a fi posibil şi spunem asta nu având garanţia moralităţii unora sau altora dintre politicieni. Un singur exemplu că primarii migratori nu vor fi în pericol să-şi piardă scaunele: majoritatea, dacă nu toţi, sunt angajaţi cu propria semnătură în contracte de investiţii publice finanţate de Uniunea Europeană. Ori, este ştiut că nimeni altcineva nu are voie să avizeze documente legate de continuarea investiţiilor respective decât primarul care şi le-a asumat, până la încetarea mandatului. Retragerea sprijinului politic, manevră invocată de zvonacii opozanţi, nu înseamnă neapărat încetarea mandatului!

Pe de altă parte, în cazul Bzăului cu atât mai mult previziunile lui Cezar Preda nu s-ar putea adeveri, şi el ştie foarte bine acest lucru. Ajutorul dat de primarul Boşcodeală lui Bâgiu, la alegerile din 2012 pentru preşedinţia Consiliului judeţean, acum se poate întoarce în favoarea edilului de la Palat. Primarii liberali, care ar fi cei mai mulţi dintre migratori, dar nu numai ei, ar putea primi funcţii de conducere în organizaţia judeţeană a PSD, aceasta neînsemnând altceva decât consolidarea poziţiei lui Boşcodeală în perspectiva alegerilor interne din primăvara viitoare. Cu alte cuvinte, viitorul primarilor nigratori este asigurat alături de PSD.