Victima lui Şercăianu- vie în amintirea comunităţii din Potoceni chiar şi după trei ani de la producerea tragediei

Publicat: Vineri, 20 Mai 2016 22:21 |

Astăzi, 21 mai, se împlinesc trei ani de la moartea fulgerătoare a Ancăi Bereveanu, tânăra accidentată mortal la Potoceni în ziua de 21. mai. 2013 de către primarul comunei Cernăteşti, Valerică Şercăianu. Timpul a trecut prea repede, lăsând pe chipurile şi sufletele

celor care au cunoscut-o un gol imens, care nu mai poate fi umplut de nimeni vreodată. De aici a rezultat şi întrebarea controversată: „De ce oare pe ea a ales-o Dumnezeu să-i slujească de timpuriu?” Această alegere a lui Dumnezeu de a-I sluji mai devreme sau mai târziu în împărăţia Sa este realizată întotdeuna prin moarte. Conceptul de moarte îl putem defini făcând analogie cu un sfârşit de drum, un capăt de linie, un loc în care ne putem găsi mântuirea veşnică sau osânda veşnică. Dar moartea privită din perspectiva dispariţiei unei persoane dragi reprezintă un lucru foarte dureros ce nu o să poată fi explicat niciodată. Durerea o putem să o asemănăm cu un spin ce intră din ce în ce mai mult în suflet, cu manifestări văzute pe plan fizic. Şi iată că această durere este izvorul unei alte numiri ale morţii şi anume „un alt drum” sau „cel din urmă drum”. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Ancăi Bereveanu care şi-a ales un alt drum pe care să păşească brusc, şi anume „drumul luminii”, drumul pe care Dumnezeu i l-a scos în calea desăvârşirii sale. De fapt, punerea în calea Ancăi a acestui drum a fost o chemare dumnezeiască, o chemare la care Anca a răspuns afirmativ. Răspunsul acesta afirmativ este legat de puritatea sufletului său tânăr, de lipsa păcatelor majore care nu i-au pătat personalitatea. Deci, frumoasele cuvinte spuse de cineva la moartea tinerei din Potoceni, „Un înger ne veghează de sus,/ O stea luminează continuu” rezumă tot ce s-a întâmplat după acest răspuns afirmativ: Anca a devenit un îngeraş care îi veghează pe toţi din ceruri, un mijlocitor în faţa tronului Sfintei Treimi pentru cei care au cunoscut-o, au iubit-o, au îndrăgit-o, dar și o stea care arde continuu, care luminează tuturor treptele vieţii pentru a le parcurge cu uşurinţă. Din perspectivă socială plecarea vremelnică a Ancăi din această lume a fost, printre altele, şi un subiect destul de controversat şi de mediatizat în mass-media locală. Destinul acestei tinere nu trebuie neglijat, ci dimpotrivă ar trebui să i se dea mai multă atenţie. Chiar dacă în urma acestui accident au fost şi pagube materiale, cea mai importantă pagubă a fost pierderea umană, pierderea unei nevinovate fetiţe, unicul copil al familiei. După o asemenea tragedie, trebuia să intervină şi o pedeapsă care din punctul de vedere al cunoscuţilor acesteia este una efemeră, una care nu este relevantă pentru un asemenea eveniment rutier soldat cu o victimă și o persoană rănită. Pentru prevenirea acestor tipuri de accidente, câţiva tineri din Potoceni au realizat în ziua de 23 mai 2015 activitatea „Blocaţi trotuarele, protejaţi-ne de vitezomani !” sub îndrumarea domnului Gigi Manole şi sub finanţarea domnului primar Constantin Dumitru. Ei, prin această activitate, pe lângă faptul că au evocat amintirea ei, au prevenit aceste tipuri de evenimente rutiere neplăcute, dar şi au informat oamenii, prin împărţirea de pliante, despre modul în care ei pot preveni singuri aceste tragedii. Persoana rănită afirmă despre momentul accidentului următoarele: „A trecut atâta timp însă amintirea rămâne încă vie.

Parcă o văd o copilă zglobie şi plină de viaţă însă viaţa i-a fost curmată mult prea devreme. Clipele acelea de coşmar îmi sunt întipărite întotdeuna în minte, momente în care mi-am văzut moartea cu ochii, în care mi-am pierdut prietena şi colega mea. Din opiniile tuturor ne-a părăsit o persoană cu un suflet minunat, un om sincer şi respectos. Nu există cuvinte care pot spune durerea, care pot să o aducă înapoi şi nu există nici flori sau lumânări care să întruchipeze tragedia care s-a abătut peste această familie.” Privind logic situaţia de faţă constatăm faptul că acest accident a impregnat pe sufletele celor apropiaţi (părinţi, bunici etc), dar şi al prietenilor, atât o durere incontenstabilă, cât şi o pată de cerneală neagră ce nu va mai putea fi ştearsă vreodată.

Ancuţa sau Ancuţel, aşa cum o alintau părinţii şi bunicii, nu va mai fi niciodată persoana care le va lumina zilele, le va arăta scopul prezenţei lor pe pământ, ci rămâne pentru ei şi pentru toţi cunoscuţii o amintire vie, un înger ce le va veghea existenţa, le va alina dorul, le va împlini dorinţe şi le va călăuzi paşii spre a înfăptui binele. Moartea Ancăi Bereveanu a avut un impact deosebit asupra locuitorilor din satul Potoceni rămânând o pată îmbibată şi depozitată în sufletele acestora. Ei sunt revoltați, în primul rând datorită faptului că o fată mult prea tânără a plecat prea vremelnic dintre noi, şi în al doilea rând pentru felul în care a fost pedepsit pricinuitorul morţii acesteia. Ea a rămas pentru comunitatea noastră o floare ruptă prea devreme din rândul acesteia, o viaţă prea chinuită de un destin nedrept. În decursul timpului, celor care au realizat comemorările victimei primarului de la Cernăteşti li s-au pus în cale nenumărate piedici. Ei nu s-au lăsat străpunşi de acestea continuând demersul lor de evocare an de an a celei care a fost Anca, confidenta, colega, prietena lor.

Amintirea ei rămâne în timp vie, neschimbată, chiar dacă nimic din gesturile, din manifestările sau din cuvintele lor nu o mai pot aduce înapoi. Să nu uităm faptul că tânăra Anca Bereveanu a plecat din această lume fără acel strop de lumină necesar pentru fiecare om care părăseşte viaţa pământească, noi toţi întotdeauna vom avea grijă să ne ducem să îi ţinem lumină pe drumul ce i-a fost pus în faţă de Dumnezeu. Lumina aceasta este închipuită în diverse moduri; fie prin intermediul făcliei pe care părinţii au adus-o la altar pentru a arde în biserică în cadrul tuturor slujbelor săvârşite de la Învierea Domnului şi până la Înălţarea Domnului, fie prin aprinderea fiecărei lumânări la mormântul ei etc. „Domnul Dumnezeu să-i aşeze sufletul ei acolo unde drepţii se odihnesc. Mila lui Dumnezeu, Împărăţia cerurilor şi iertarea păcatelor ei, de la Hristos, Împăratul cel fără de moarte şi Dumnezeul nostru, să cerem.”

Material realizat de Bogdan-Gabriel Caloian şi Ana-Maria Tudorie, alături de Mirela-Mădălina Jugănaru

Victima lui Şercăianu- vie în amintirea comunităţii din Potoceni chiar şi după trei ani de la producerea tragediei

Ultimile ştiri

... de la Politie