Se spune că mare este Grădina lui Dumnezeu şi multe se pot întâmpla în ea, aşa cum am văzut, de pildă, cu frunza Elenei în povestea (mini)Grădinei Carpaţilor.
În ce-l priveşte pe deputatul Cezar Preda şi poveştile lui tălmăcite în mănoasa grădina a Bucureştiului, se pare că adevărul ar trebui scormonit adânc, cam de pe vremea când primar al Capitalei venise, cu ardeiul lui cu tot, Traian Băsescu. Ce adevăr ar putea să spună, ori să continue să ascundă, Cezar Preda cu acest „cotoi muribund”?
La momentul în care Traian Băsescu îl detronase pe prietenul Petre Roman şi pleca, pe jos, spre Cotroceni, via Primăria Bucureşti, renumita firmă de salubrizare RER Ecologic Service Bucureşti REBU SA, o companie cu capital majoritar privat german, dar al cărei director general în Grădina Bucureştiului era Cezar Preda, era datoare la bugetul local cu frumoasa sumă de 400 de mii de euro! Taxe, impozite şi alte obligaţii faţă de comunitatea care le facilita derularea afacerii.
Nemţii erau hotărâţi să plece, pentru că ei nu înţelegeau să plătească şi taxe celor cărora le lua gunoiul de la uşă. Mă rog, o teorie nihilistă ce ar mai putea fi redescoperită, de exemplu, în cifrele octanice din zăcămintele de petrol, concesionate!
Flerul lui Cezar Preda s-a afirmat oportun. „Stimaţi coledzi nemţi, nu plecaţi că eu vă pot aranja cu primarul general... dăm doar o sută din patru!”. Aceasta a fost şpaga lui Băsescu! RER ECOLOGIC Service REBU Bucureşti SA a scăpat de datorii, iar Cezar Preda a rămas cu buza umflată, pentru că şeful său de partid nici o secundă nu s-a gândit la parandărăt! Cotoieli de politicieni! (Gigi MANOLE)