La acest moment este clar pentru toată lumea că în cazul deputatului pedelist Cezar Preda, fost lider al organizaţiei judeţene, se porbează cel mai bine zicala, ce s-a format şi înrădăcinat printre politicienii români, că dacă te-a „scuipat” Băsescu nu te mai cureţi/reabilitezi cu toată apa ce curge pe Dâmboviţa. În cazul deputatului buzoian se poate folosi cu acelaşi succes apa râului Buzău.

    Discuţiile privind realizarea necesarei alianţe PNL-PDL la Buzău l-au surprins pe deputatul pedelist Cezar Preda într-o poziţie nu tocmai confortabilă. Acesta tocmai ce se retrăsese din lumina reflectoarelor politice, făcând un (mare) pas înapoi, preferând să rămână simplu membru. Din această poziţie Cezar Preda nu poate face altceva decât să comenteze primele rezultate în urma discuţiilor dintre părţi, iar eşecul nu îl poate explica decât prin prisma calităţilor morale ale adversarului – coechipier.

    „Eu nu mă pretez la mizerii, dar le văd. Oricum, Cristi Bîgiu a mai fost și în 2009 cu un picior în PDL, așa că este clar că numai afacerile îl pot ține în afară. Atunci ar fi vrut să vină cu amândouă mâinile și cu amândouă picioarele și vânduse tot, și PNL, și pe toată lumea. Acum se codește, pentru că este la putere, iar de la noi, de la PDL, el nu are ce lua, nu are ce primi”.

     Aceasta se pare că ar fi fost ultimul comentariu al fostului lider local pedelist Cezar Preda, după ce locotenentul său, neoficial, Raul Florescu explica în termeni personali disconfortul creat în timpul discuţiilor cu liberalii.

    Cezar Preda îl acuză pe Cristi Bâgiu de imoralitate şi că la un moment dat, în perioada anului 2009, acesta din urmă ar fi fost de acord să semneze o adeziune la PDL, după ce, în prealabil, conform uzanţelor politicianiste, „dăduse tot din casă” despre organizaţia PNL Buzău dar şi despre alte persoane cu poziţii politice sau publice interesante.

    Fără a mă poziţiona în mod expres de partea liberalului Bîgiu, să ne amintim, totuşi, care erau evenimentele politice majore care se consumaseră în 2009. Atunci Băsescu câştigase cel de-al doilea mandat, iar PDL-ul şi Cezar Preda la Buzău erau pe cai mari. (A fost singurul moment politic în care Cezar Preda a fost la putere, la vedere, chiar dacă pentru o perioadă scurtă de timp. Se vorbea atunci printre oamenii de afaceri că odată cu venirea lui Preda se schimbase şi „salutul”(!), nu se mai duceau la borul pălăriei două degete, ca pe vremea Doctorului, ci patru! Cam scump, nu?!).

    Se formase guvernul PDL-PSD şi acesta ar fi fost contextul în care liberalul Cristi Bîgiu s-ar fi decis să treacă la PDL, pentru a rămâne la Putere, după căderea guvernului Tăriceanu. Fără a invoca istoria, cred că măcar atâta minte avea şi liberalul să nu se arunce cu capul înainte, mai ales că şi cei mai puţin iniţiaţi în ale politicii nu dădeau şanse prea multe acelui concubinaj.

    Cât despre „trădare”, nu exclud total că ar fi fost discuţii între cei doi, inclusiv pe teme politice, mai ales că amândoi au recunoscut prietenia (civilă) care le intersecta drumurile în vacanţele prin Austria. Însă, tot la fel, nu pot fi sigur care vorbea de sub masă, pe jumătate adormit, ca să şi cred astfel de vorbe de politician.

Gigi Manole