Din păcate pentru noi toți, rezultatele cele mai sumbre pe care le-am previzionat, generate de acțiunile sau mai bine-zis de inacțiunile Guvernului, s-au adeverit! Planul Național de Reziliență și Redresare (PNRR) a fost retrimis pentru a treia oară de la Bruxelles. După cum ar fi spus un personaj al lui Caragiale, adaptându-și discursul la realitatea cotidiană:

 ”A treia oară tradus!”

Respins parțial sau total este mai puțin important. Ceea ce contează este faptul că ni se reproșează inadecvarea la momentul crizei pandemice. Propunerile legate de investiții pentru realizarea unor sisteme de irigații au fost considerate fără legătură cu pandemia. Așa s-a scuzat, bâlbâindu-se vicepremierul Dan Barna, desemnat liderul suprem a tot ceea ce înseamnă fonduri europene pentru România, imediat după aflarea veștii că au fost întorși din nou cu tema nerezolvată, asemenea unor școlari care vorbesc despre procentele de apă din componența ”castravetelui”, indiferent ce altă întrebare li s-ar pune de către profesorul sever.

Vorbim despre bolnavi cronici, dar uităm să vorbim și despre incompetența cronică a celor care se zbat ca peștele pe uscat cu un plan de redresare aflat mereu în ”offside”, într-o permanentă dizgrație a factorilor de decizie de la Bruxelles. Au avut un an de zile la dispoziție. Timp în care au realizat un draft întors în țară cu observațiile Comisiei Europene. Și, în loc să muncească real pentru acest PNRR, care reprezintă instrumentul major de ieșire din criză și de realizare a unor investiții durabile care să ofere dezvoltarea de care România are nevoie, au preferat să se concentreze pe jocuri de putere și lupte pe portofolii. Au mimat pe repede înainte dezbaterile și consultările publice, închiși și chiar ostili oricăror sugestii și observații, spunând mereu că nu e timp și că ei și numai ei știu cel mai bine.

În acest caz, ce ne rămâne de făcut? Singura soluție democratică și valabilă pentru orice stat de drept este aceea ca PNRR să fie dezbătut și aprobat în Parlament în deplin acord cu recomandările și cerințele Comisiei Europene. Evitarea unui nou eșec al țării noastre și pierderea definitivă a sumelor imense puse la dispoziție pentru redresarea post-pandemie este o obligație, nu un hățiș de interese de grup și negocieri obscure al celor care tratează PNRR-ul României drept planul lor de afaceri! Este esențial ca Forul Legislativ român să fie consultat. Nu evitat sau, pur și simplu, ignorat în încercarea de a-și masca și mai tare adevăratele interese, lipsa de responsabilitate națională și de incompetență. 

Suntem codașii respectării termenelor și condițiilor din PNRR, deși, nu mai devreme de februarie, vorbeau de urgența finalizării acestuia, ca scuză pentru consultările grăbite și strict formale cu românii și excluderea Parlamentului de la orice înseamnă dezbatere și adoptare. Exemplele negative oferite drept scuză nu ne ajută. M-aș fi bucurat dacă actualii guvernanți ar fi luat măcar o dată un exemplu pozitiv și o bună practică a altor state pe care să o aplice, nu să se mulțumească cu eternul “Dar și alții au făcut la fel!”

Termenul de finalizare a PNRR s-a prelungit până la jumătatea lunii mai. Mult clamata transparență din laboratoarele guvernamentale penelisto-useriste se dovedește încă o dată a fi o dovadă de maximă ipocrizie și lipsă de respect la adresa românilor. Nici nu are cum să fie altfel. Au politizat pandemia. De ce nu ar politiza și PNRR-ul, devenit o sursă principală de înfruptare a celor încolonați la bucatele guvernamentale?!

Din explicațiile ”sărace” ale membrilor Guvernului se desprind concluzii mai multe decât permit aceștia să lase să se înțeleagă: Ori proiectele nu sunt suficient de mature pentru a fi implementate până la finalul lunii august 2026, ori reformele nu au ținte suficient de clare, iar obiectivele de parcurs nu sunt suficient de adaptate cerințelor europene.

Cert este că le lipsește mereu ceva, iar acest eșec enorm și ireparabil va fi decontat de fiecare român!

Senator PSD de Buzău,

Liliana Sbîrnea