Share

burada.jpgPetrică Burada, veşnicul profitor al regimului instalat după 1989, are zilele numărate la Urbis, chiar dacă şi-a prelungit mandatul cu încă patru ani, cu câteva zile înaintea instalării noului primar al Buzăului, Constantin Toma, pe care a încercat să-l evite

 cât a putut de mult, inclusiv apelând la internări în spital.

Spunem că a fost un profitor pentru că el şi-a început „cariera” postdecembristă cu un mare tun dat pe sectorul agrozootehnic buzoian. Burada primise funcţia de director al fostului Complex pentru îngrăşarea porcilor, de la Mihăileşti, unde, după ce a vândut animalele a demontat şi vândut locaţia bucată cu bucată, fie la fier vechi, fie ca materiale refolosibile. Fostul Complex de la Mihăileşti rivaliza cu renumita Verguleasa, ba chiar i se prevăzuse o ascensiune fulminantă înainte de 1989, la această oră doar câţiva stâlpi de beton, care au rezistat picamerelor şi îndârjirii lui Burada de a distruge şi a vinde în folos personal, mai amintesc despre o imagine altădată vie. 

 

Actualul regim, sau mai bine zis şi administraţia Boşcodeală, l-a cadorisit pe haiducul de oraş Burada cu o funcţie pe măsura talentului dovedit la Mihăileşti. Chiar dacă politic instituţia se spunea că era condusă de un reprezentant al primarului şi implicit al partidului la guvernare, adevăratul şef era Burada, de unde şi supranumele de „Regele din Crâng”. El şi-a pus la punct propriul sistem de lucru, cu legături directe în aparatul funcţionarilor din Palat. Se spune că axa principală pentru sifonarea banilor din Primăria Buzău, pe sistemul facturilor decontate, era structurată pe o anume familie Preda, soţia aplicând ştampila de decontare în numele primarului, factura reîntorcându-se în biroul soţului său de la Urbis, după care ajungea pe masa „regelui” Burada. Se spune că acest Preda, de la Urbis, a fost recomandat lui Burada chiar de către Anişoara Preda, el fiind cules de pe drumuri, după ce fusese dat afară de cei de la Coca Cola, după ce încercase să dea un tun de vreo 700 de milioane de lei, dar fiind un hoţ prost a trebuit să dea banii înapoi. Lângă Burada, el era garanţia că toate facturile trimise în Palat vor fi aprobate spre decontare.   

 

În aceste zile, pe aleile din Crâng se vorbeşte tot mai mult despre cum Burada pare să-şi fi schimbat tactica, după ce a renunţat la internare. El stă mai toată ziua pe capul celor de la administraţia Urbis, în special pe lângă cei care pot fi consideraţi curaţi, sau mai curaţi, în speranţa că ar putea obţine de la aceştia o promisiune. Burada ar vrea ca prin intermediari să-l convingă pe primarul Toma să-i mai ierte din păcate şi să fie de acord, în final, ca domeniul „Pepiniera” să-i fie dat lui spre administrare. El consideră că tupeul cu care ar vrea să scoată iar capul nu ar avea o doză prea mare de nesimţire, mai ales că a mai lansat şi zvonul că ar fi dispus să-l ajute pe primarul Toma să înţeleagă toate cele nedescoperite, până acum, la Urbis.

 

Pepiniera asigura, în afară de obiectul de activitate – material săditor pomicol, care forma aşa zisul parc dendrologic, aproape orice, pentru bunăstarea şi îmbuibarea zilnică a protejaţilor fostului primar: păsări, porci, iepuri, fazani, bibilici, care ajungeau pe mesele tovărăşeşti, băuturi – ţuică de la cazanul domeniului, porumb, care, de regulă, era vândut de Burada, iar banii intrau în contul personal, fructe (n.a. - era înfiinţată o livadă de cireşi, la care aveau acces doar acoliţii sistemului. Se spune că de cele mai multe ori, cireşele erau mâncate de ciori, pentru că „regele Crângului” dăduse ordin clar ca nimeni să nu se apropie de pomi, în afară de cei din gaşcă). Pe domeniul „Pepiniera” erau construite, cum era şi normal, o serie de clădiri, înregistrate în documente ca fiind birouri, dar în realitate spaţiile erau folosite pentru bairamurile săptămânale, iar în cele câteva camere de la etaj puteau fi consumate produsele exotice, procurate personal de „Rege”, mai ales că avea şi vad de racolare chiar la poarta Crângului. Dacă treceau proba iniţiatică, fetiţele erau avansate şi puteau juca în deplasare, la vestitul Han al Vânătorilor, o locaţie turistică administrată de familia Burada, amplasată la ieşirea spre Ploieşti.

(Gigi Manole)