Fierb afacerile private în transportul public de persoane din municipiul Buzău şi zonele adiacente. Primarul Toma a dispus eliminarea microbuzelor 2M şi de pe traseul orăşenesc, după ce edilul de la Palat reuşise blocarea acestora pe prelungirea Pod Mărăcineni – Săpoca.

 La o săptămână de la decizia fatidică pentru confortul cetăţenilor din Mărăcineni, primarul Toma pregăteşte, impasibil, a doua etapă pentru extinderea monopolului Trans Buss în aria municipiului Buzău, în timp ce autobuzele de pe traseul 2 sunt burduşite (şi) de huiduieli şi înjurături cu destinaţia precisă Primăria Buzău.

O adevărată odisee, problema transportului public de persoane la Mărăcineni îşi regăseşte începuturile încă din perioada primarului Ion Catinca, în cel de-al treilea său mandat, 2004-2008, când la presiunea populaţiei acesta a reuşit să convingă structurile superioare, inclusiv de partid, că traseul 2 trebuie prelungit, aşa cum funcţionase şi înainte de 1989, pe teritoriul comunei Mărăcineni, staţia finală fiind Potoceni de Sus. La acel moment, pentru ca respectivii agenţi economici să poată desfăşura activitate au fost suficiente simple autorizaţii eliberate de autorităţile judeţene în domeniu. Acelaşi sistem a fost preluat şi de următorul primar, Constantin Dumitru, soluţia identificată mulţumind transportatorii concurenţi, dar ce era important, oferta de servicii pe transportul public de persoane conferea un standard ridicat de civilizaţie. De precizat că respectivele servicii publice erau asigurate de transportatori privaţi proprietari de microbuze, care funcţionau în regim de Maxi-taxi.

Încă din primul mandat al primarului Constantin Dumitru,  Executivul şi Consiliul Local au dezvoltat o politică imobiliară în expansiune, adică s-a luat hotărârea extinderii zonei de intravilan. Cu alte cuvinte, autorităţile locale au intuit că localitatea se va dezvolta pe orizontală, creşterea numărului locuitorilor fiind mai mult decât previzibilă, principalul atuu fiind apropierea de zona urbană a oraşului Buzău. O primă consecinţă a unei astfel de politici administrative a fost preocuparea pentru asigurarea unor servicii publice de transport de persoane mai bune decât cele existente. Aşa a apărut ideea înfiinţării unei asociaţii de interes comunitar, o structură gândită pe model european. 

Constantin Dumitru i-a propus un astfel de proiect primarului oraşului Buzău la acel moment, Constantin Boşcodeală, care a fost de acord ca asociaţia să funcţioneze în special în folosul cetăţenilor comunei Mărăcineni. Iniţial, convenţia între cele două autorităţi a fost ca societatea de transport aflată în subordinea Primăriei Buzău, Trans Buss, să suplimenteze serviciile de transport public de persoane pe teritoriul comunei Mărăcineni astfel încât cetăţenii să poată beneficia de un orar identic sau chiar mai favorabil celui din municipiul Buzău. Condiţiile de oraş, în ce priveşte transportul public de persoane, au fost asigurate, fără probleme, până ce Primăria Buzău a fost „ocupată” de Constantin Toma. Cu un temperament şi o optică diametral opusă fostului edil, Toma a intuit că preluarea serviciilor de transport public de la Mărăcineni sub tutela Primăriei Buzău ar putea fi o afacere profitabilă. De la idee, până la faptă, mai rămânea de rezolvat o etapă: preluarea asociaţiei!

Cunoscător al economiei de piaţă, mai ales ca afacerist, dar şi recunoscut că totdeauna s-a simţit comod când adopta măsuri dure în dispute cu orice fel de concurenţă, primarului Toma nu i-a fost jenă să revendice, pur şi simplu, autoritatea în cadrul ADI, asociaţie care avea sediul la Mărăcineni, motivând că el trebuie să fie acţionar majoritar, pentru că are autobuzele şi că el este primar de oraş! Regulile economice şi libertatea de piaţă îi confereau acest drept, dar primarul Toma avea cu totul alt plan cu viitorul asociaţiei decât scopul iniţial pentru care fusese creată.

Între timp, primarul Toma a primit în asociaţie şi comuna Săpoca, de altfel o propunere a lui Constantin Dumitru, acesta de pe urmă gândind că primarul Iulian Manea, cel puţin ca vecin îi va fi aliat atunci când vor fi interese negociate prin vot în cadrul ADI. Numai că, fostul primar Manea, de la Săpoca, s-a dat de la început de partea lui Toma. Acesta, fără să piardă prea mult timp, l-a chemat şi pe Titel Măleanu şi l-a informat că intenţionează să modifice statutul asociaţiei, lucru cu care primarul de Săpoca deja era de acord. Trădat de Manea, Titel Măleanu s-a văzut nevoit să se recunoască învins, dar cel mai mult îl necăjea faptul că munca lui de aproape un mandat fusese anulată printr-un vot de trădător.

Stăpân pe asociaţie, Toma a început să pregătească eliminarea concurenţei de pe traseu, adică microbuzele 2M. Într-o primă fază, speculând o lacună în legislaţia pe domeniu, Toma a reuşit să suspende autorizaţiile de funcţionare ale agenţilor economici pe microbuzele 2M. Însă, trebuia să mai aştepte până la finalizarea perioadei contractuale a licenţelor de transport. Intuind dezastrul care va urma, patronii de microbuze au cerut ajutorul Instanţei, dar primarul Toma a apelat la toate formele de presiuni şi a reuşit să obţină o decizie irevocabilă la Curtea de Apel Ploieşti. În secunda doi, Toma a făcut înscrisuri la toate instituţiile judeţene cu competenţe de control în activităţile de transport public de persoane. Poliţia, Departamentul de transport public de persoane de la Consiliul judeţean, ARR şi ISCTR s-au pus în mişcare. În două zile 10 agenţi economici privaţi au fost scoşi de pe piaţă. Fără nici un regret, mai ales din partea lui Toma.

Pentru satisfacerea unui orgoliu personal care se manifestă dintr-un prea plin al unei funcţii publice, 10 afaceri au fost distruse, în acelaşi timp cu familiile a căror siguranţă financiară depindeau de ele. De asemenea, alte 20 de familii, ale foştilor angajaţi au fost aruncate pe aceeaşi pantă a pierzaniei şi a instabilităţii financiare, pentru că cineva, care este primar vremelnic al unui oraş, se crede tătuc.