Un articol publicat de un site foarte incomod clasei politice buzoiene, pentru care până acum nu am scris nici un material, dar niciodată să nu spui niciodată(!) (n.a. – aviz suspicioşilor), m-a determinat să-l preiau pe „Muntenia”, pentru a putea prezenta, în variantă personală, două comentarii.
Iată, mai întâi, textul de referinţă:
„Cât a stat Cristinel Bîgiu în arest? 5 luni? Hm… Senzaţia mea e că ne-am luat o foarte mare ţeapă. Mi-am petrecut toată dimineaţa să rememorez ce a făcut omul ăsta cât a fost în funcţie. Şi mă tem că am o veste proastă: nu s-a întâmplat nimic. Pentru noi, desigur.
Opinia publică din Buzău se aştepta ca odată cu arestarea fostului preşedinte al C.J. să pice şi ceilalţi hoţi din instituţia de la Casa Albă, lucru ce nu s-a întâmplat. Pentru mine este clar. Cristi Bîgiu, deocamdată, nu şi-a turnat confraţii din C.J. condus de peste două decenii de PSD. Fostul liberal spera că va scăpa teafăr într-un final, demonstrând încă o dată mediocritatea acestui personaj lucrat impecabil de mafia transpartinică instituţională, care, sacrificându-l, îi promite în schimbul tăcerii, o rezolvare a problemelor penale prezente şi viitoare.
Abia după ce va fi condamnat la ani de grei de închisoare, meritaţi, Bîgiu va creiona justiţiei schemele jafurilor cu banii publici din C.J. Buzău. Până atunci va pica şi clanul Mocanu, Ghiveciu, Boşcodeală, Cezar Preda şi alţi bandiţi care au distrus economic un judeţ întreg. Impotenţa sistemului judiciar local, putred de corupt, tot atunci, va fi dovedită. Mult nu mai e”.
Coincidenţa face ca tot o dimineaţă întreagă să încerc să intuiesc finalitatea stării de arest în care se găseşte, momentan, fostul preşedinte al CJ Buzău, Cristi Bîgiu. Unii se gândesc că personajul în discuţie va primi ani grei de temniţă. Aceasta ar fi logica normală. Numai că, decizii luate în dreptul unora dintre complici sau colaboratori nu fac decât să slăbească teoria anilor de temniţă pentru Bîgiu. Spre exemplu, vorba reclamei la „Pizetti”, Gabriela Bădică a avut oarece probleme de deplasare (arest la domiciliu), dar se pare că lucrurile vor rămâne… suspendate, de altfel, ca şi în cazul finului fostului preşedinte, Florin Colgiu, unde se întrevede o altă suspendare.
În ce-l priveşte pe Bîgiu, arestul de la Poliţie a fost schimbat cu cel la domiciliu, dar pentru că s-a decis să „toarne” Pizetti în cafeaua de dimineaţă, se spune că ar fi obţinut o dispensă din partea procurorilor: în fiecare zi, câte o jumătate de oră pentru plimbatul căţelului! Sigur, deplasările nu se fac pe jos, ci cu maşina, şi de fiecare dată ţinta este locaţia din imediata vecinătate a Sălii Sporturilor, acolo unde fostul şef al judeţului şi-a luat un spaţiu, care va fi amenajat şi integrat sistemului local de alimentaţie publică.
Cred, totuşi, că a-i băga pe toţi funcţionarii publici în oala mitei din care s-au alimentat şefii, ar fi o nedreptate. Ca jurnalist, am intrat de nenumărate ori în aproape toate birourile din Consiliul Judeţean. Discutam şi încercam să înţeleg condiţia funcţionarului public din CJ Buzău. Chiar dacă voi fi contrazis şi chiar admonestat, eu nu-l găsesc vinovat pe Cătălin Botezatu, de exemplu, sau pe Constantin Lungu, primul fost şef la Achiziţii Publice, cel de-al doilea fost director la Patrimoniu, amândoi foşti subalterni ai fostului preşedinte al CJ Buzău, actualul senator Victor Mocanu. Ce făceau ei? Identificau, la comanda şefului, limita admisibilă a legii, după care să fie puse în aplicare proiecte de investiţii publice. Acolo sau în altă parte, subalternii erau profesioniştii care trebuia să găsească soluţii, pentru ca la sfârşit de lună să aibă asigurat suportul financiar pentru familii. Mita, acolo unde a existat, era la alt nivel. Cu alte cuvinte, nu era de nasul lor. Cu sau fără ei, procurorii oricum ar fi avut de lucru şi este doar treaba Justiţiei să ne dea un răspuns clar în cât mai multe speţe. (Gigi Manole)
