La 16 mai 1886, în micuţa urbe a Râmnicului Sărat, se năștea fiica lui Vasile Cristoforeanu și a Anninei Rossi, o italiancă focoasă, al cărui talent muzical s-a transmis acesteia. Copil - minune, Florica a fost repede remarcată și la 9 ani concerta în public.
Moartea tatălui, fost primar, a echivalat cu o repudiere a soției italience și a celor patru copii, care au fost obligați să plece din orășelul de câmpie spre București. Aici, tânăra își desăvârșește educația muzicală, este rapid remarcată, cântă în fața Reginei, în 1904, mai apoi este prezentă în faţa mai multor personalități, după care își continuă educația la Conservatorul din Milano, pe care îl absolvă cu medalia de aur. În 1922 este angajată la Scalla din Milano și, din 1924 până în 1940, concertează în toată Europa, revenind constant în România.
Mezzosoprană cu un ambitus generos, Florica Cristoforeanu a fost o voce unanim apreciată căreia oamenii timpului i-au interzis stabilirea în România. Timpuri și oameni demult apuse au lăsat locul altor timpuri și altor oameni care, azi, au repus în drepturi această personalitate uriașă, căreia i-au oferit un loc de cinste în piațeta din fața Centrului Cultural ,,Florica Cristoforeanu”.
În comunitățile mici, în care toți se cunosc cu ceilalți, astfel de evenimente angajează participarea a cât de mulți membri ai ei. Ce m-a impresionat a fost numărul mare de elevi . Înalți, frumoşi, cuminți, atenți, au primit această lecție de istorie cu suficientă atenție . Un vorbitor amintea că Nicolae Iorga spunea: ,,Dacă nu îți cunoști trecutul nu îți știi părinții”. Elevilor din liceele râmnicene li s-a predat, în felul acesta, lecția recunoștinței, respectului și recunoașterii valorii. Întoarcerea la rădăcini a avut și pentru restul celor prezenți o însemnătate aparte.
Nu am participat niciodată la un astfel de eveniment, mi-a lipsit din suma celor trăite și gustate . Am apreciat bunul gust al sculptorului ce l-a creat, poziționarea inspirată, alături de Grigore Vieru, faptul că a fost susținut de un postament elegant. Până la începerea evenimentului și după finalizarea lui, piaţa a fost inundată de acordurile muzicii clasice, de vocea sopranei, de piese clasice interpretate impecabil. Uluitor cum s-au păstrat înregistrări de o asemenea calitate!
Nu am știut că o statuie se poate dezveli de atâtea persoane, de la Ministrul Culturii până la Preşedintele Asociaţiei ,,Octavian Moşescu”, de artiști și critici, de la oameni politici la reprezentanţi ai administraţiei locale! Explicația este că fiecare dintre ei a contribuit la această readucere în prim plan a unei personalități locale. Mult entuziasm, multă implicare, o susţinuta atragere de fonduri, alegerea proiectului ce a fost executat, mult interes din partea fiecărui râmnicean. Când pânza albă ce acoperea bustul a căzut, a rămas un chipul delicat al unei făpturi angelice, cu trăsături bine conturate. Printre copaci verzi, pansele viu colorate, pe fundalul unui cer când însorit, când înnorat, FATA PRIMARULUI S-A ÎNTORS ACASĂ! Felicitări, oameni ai Râmnicului, pentru modul exemplar în care știți să împrospătați memoria colectivă.
,,Dacă la baza carierei lirice se află o viață plină de zbucium, emoții, bucurii și decepții, sfârșitul ei aduce o enormă satisfacție, deschide un izvor de melancolie , în care se amestecă sentimentul de regret al lăsării cortinei peste un trecutul luminos, de duioșia pe care evocarea amintirilor îl trezește și de tristețea unui sfârșit de viață, departe de ceea ce constituie însăși rațiunea de a trăi scena....
...Eu am fost o ființă fericită, deoarece viața pe care am visat-o și mi-am dorit-o , și anume de a deveni cântăreață și a contribui la răspândirea frumosului în rândurile unui public cât mai larg, s-a împlinit întocmai . Soarta m-a favorizat de la bun început și nu m-a părăsit decât în clipa în care atinsesem apogeul în cariera”(Amintiri din cariera mea lirică - Florica Cristoforeanu).
În 1940, artistei i s-a refuzat revenirea în țară. Aceasta odihnește în Brazilia, in cimitirul din Rio de Janeiro, ce i-a fost ultima casă.
Am reținut din cuvântul Anei Maria Măciucă un citat al lui Octavian Moșescu , ultimul primar român al Balcicului, care suna cam așa : ,, De s-ar umple țara asta de asociații culturale ,,în detrimentul atâtor partide , să readucă cultura pe postamentul său de glorie”. Excepțională prestație a Asociației culturale ,,Octavian Moșescu,, din Râmnicu Sărat!
(Av. Roxana Mihaela Constantinescu)