Ministrul Petre Daea a devenit „Salvatorul Cercetării” în Agricultură. Asta o spune doctorul Costel Vânătoru, după ce institutele de cercetare – în legumicultură, pomicultură sau viticultură, dar şi pe parte de zootehnie, au fost supuse unui proces de reidentificare legislativă, astfel că acestea vor putea primi fonduri, în primul rând pentru salarii, de la bugetul de stat.

Echipei parlamentarilor social democraţi, condusă de actualul preşedinte al Camerei Deputaţilor, Marcel Ciolacu, i se atribuie cel de-al treilea succes, în tot atâtea demersuri, pentru susţinerea intereselor judeţului: 1. Alocarea celor mai multe fonduri de la bugetul statului, după 1989, pentru anul financiar 2018, când fostul vicepremier Marcel Ciolacu, susţinut de deputatul Sorin Lazăr, preşedintele Comisiei Buget-Finanţe în Camera Deputaţilor, a dat ocazia primarilor în teritoriu să dezvolte cele mai multe proiecte de investiţii; 2. Promovarea celui mai mare proiect judeţean pentru investiţii – aducţiuni de gaze naturale (n.a.-primul proiect zonal se află în faza de finalizare a documentaţiilor); 3. Atragerea investiţiei pentru construirea Băncii de Gene, un proiect pe care echipa social democraţilor buzoieni vor să-l includă în Proiectul Naţional.

-Cunoscând „maniera de lucru” în instituţiile de stat, cum apreciaţi derularea lucrurilor pentru iniţierea proiectului construirii Bănci de Gene?

-Am plecat cu ideea să o facem la Buzău. Au fost elaborate mai multe acte normative… s-a mers inclusiv pe ideea implementării unei legi speciale, apoi s-a ajuns la concluzia că este suficientă o Hotărâre de guvern şi, iată, după aproape trei ani s-a emis actul normativ. Locaţia, pentru spaţiul de depozitare şi conservare, dar şi pentru laboratoare, s-a ales să fie cea de la Urbis, în Crâng, iar pentru partea de multiplicare Primăria a promis o parte din terenurile folosite pentru pepiniera Urbis. Clădirea băncii şi laboratoarele vor ocupa aproximativ 1,5 hectare. E un pas, s-a emis actul de naştere, dar, atrag atenţia că acest proiect trebuie tratat la modul cel mai serios, pentru că, la final, trebuie să consemnăm că România are o instituţie serioasă. De ce? Pentru că nu se doreşte construirea unei „magazii” pentru depozitarea seminţelor… e vorba de a atinge câteva obiective: Banca îşi propune să păstreze seminţe pe termen mediu şi lung în condiţii de siguranţă, adică în celule specializate, cu atmosferă controlată, unde aceste seminţe să poată fi păstrate sute de ani fără probleme. Dacă am face o metaforă teologică, această bancă ar trebui să fie o Arcă a lui Noe, unde toate speciile vor fi salvate şi puse la adăpost. Trebuie făcute aceste spaţii de depozitare sigure şi optime. Apoi, aceste creaţii trebuie protejate intelectual, de aceea se doreşte ca banca să fie acreditată internaţional. O bancă cu forţă, cu renume ştiinţific şi pentru aceasta trebuie să corespundă standardelor internaţionale, în ce priveşte construcţia, ca atare, dotarea cu aparatură, personalul care va lucra, condiţii ce trebuie îndeplinite pentru ca banca să poată primi recunoaştere internaţională. Altfel, degeaba vorbim despre Varza de Buzău, Ceapa de Buzău, dacă nu putem demonstra că este a noastră. Aceste soiuri trebuie descrise după normele internaţionale şi, dacă este cazul, şi amprentate genetic. Să poţi spune că soiul respectiv are certificat de identitate clar şi ne aparţine nouă, şi cea care poate să lupte pentru o astfel de protecţie este Banca de Gene. Orice sămânţă iese de aici, iese cu certificat de autenticitate. Misiunea a treia este de a pune la dispoziţia fermierilor sămânţă autentică, pe care aceştia să o multiplice, fără pericolul ca cineva să o „fure” şi să spună că ei au creat soiul respectiv. Astfel se va respecta legislaţia specifică domeniului. Acestea sunt obiectivele mari, dar sunt vizate şi legăturile puternice cu Cercetarea naţională şi internaţională, o legătură puternică cu învăţământul şi, nu în ultimul rând, o legătură puternică cu cultivatorii. Practic, se va realiza o simbioză între Cercetare – Învăţământ – Producător, iar într-o asemenea ecuaţie Banca să aducă avantaje.

-Să înţelegem că Buzăul ar putea căpăta o altă identitate?

-În jurul Băncii s-ar putea dezvolta foarte multe: şi activităţi economice, şi ştiinţifice şi de educaţie. Pentru început, pe lângă Bancă ar putea să funcţioneze o secţie a Universităţii Bucureşti de Ştiinţe Agricole, pentru ca mai târziu Buzăul să devină oraş universitar, cu o Universitate de stat. Cadre didactice bune avem, suntem aproape de Bucureşti, iar tinerii noştri ar fi ajutaţi foarte mult, mai ales că în zonă se poate face practică, pentru că Buzăul încă mai are în viaţă aceste unităţi de cercetare şi, aşa cum ştim, aici este bazinul legumicol cu cea mai mare vechime la nivel naţional, iar Staţiunea, şi ea este cea mai veche din ţară, pe domeniu.

-Vorbim despre realizarea unui obiectiv care va costa foarte mult…

-În actul normativ scrie clar că va fi finanţată de la bugetul de stat, dar, pentru că ştim situaţia financiară a ţării, nu excludem finanţările europene, pentru că nu trebuie făcut rabat la calitate. Este un obiectiv de interes naţional, strategic, pentru că vorbim de securitatea şi siguranţa alimentară. Pentru că aceste seminţe lăsate fără protecţie, şi chiar cultivate şi cumpărate de cultivatori în condiţii necontrolate, din punct de vedere ştiinţific, sunt într-un mare pericol. Pe de o parte, schimbările climatice le pot deprecia foarte mult, neglijenţa umană, accidente chimice, nucleare, sunt multe pericole care pot pune la încercare existenţa acestor soiuri. Ar fi păcat să le pierdem. Acesta este rostul Băncii de Gene. Nu mai vorbesc de eroziunea genetică, deprecierea soiurilor pentru că nu se face o selecţie conservativă corespunzătoare. Cultivatorii nu ştiu să facă această selecţie conservativă. Prin implicarea, în continuare, a Cercetării şi, iată, întregind „inelul” prin înfiinţarea Băncii de Gene, reducem sau chiar anihilăm riscul ca soiuri certificate să îşi piardă calitatea în câţiva ani de cultivare.

-Apariţia Băncii de Gene, în România, nu va fi considerată, în Piaţa Agricolă Comunitară, un concurent serios şi, mai ales, „curat”?!

-Vorbim de un proiect care implică, în primul rând, patriotism. Un patriotism, nu verbal, ci concret. În urma unui astfel de gest se poate vedea cine îşi iubeşte ţara şi cine îi protejează viitorul ei. Cine contribuie la protejarea şi conservarea viitorului. Aceste soiuri, aceste creaţii, sunt elemente de patrimoniu şi de entitate naţională, pe lângă celelalte pe care le are poporul român, ca zestre: tradiţii, cultură şi aşa mai departe. Acestea fac parte din zestrea noastră. Vorbim de plante care sunt ale noastre, pe care le-a semănat Dumnezeu peste ţara aceasta, plante pe care le-au cultivat moşii şi strămoşii noştri, şi ne reprezintă. Sunt elemente de patrimoniu. De aceea, aş vrea ca cei care se gândesc la această idee să o aprofundeze, pentru că nu este treabă simplă. Vorbim de ziua de mâine. E grav şi când pierdem o clădire istorică, pentru că pierdem ceva din mărturiile noastre, pe care să le arătăm generaţiilor viitoare, care să poată înţelege cine am fost şi ce am făcut. Dacă am pierde un soi, am pierde ceva din viitor. Vom fi nevoiţi să cumpărăm de la cei care, acum, nu ar putea să vadă cu ochi buni înfiinţarea unei astfel de Bănci de Gene în România. Pe termen mediu şi lung va fi afectată piaţa lor de desfacere. Dar noi trebuie să ne vedem interesul. Dar toate ţările au astfel de bănci, de aceea şi noi trebuie să ţinem pasul. Sunt resursele noastre şi trebuie să ţinem de ele! Prin muncă de cercetare, acolo unde este nevoie, trebuie refăcute soiurile, aşa cum erau ele cultivate odată.

-V-a fost greu să atrageţi proiectul la Buzău?

-Iniţial, când am început să ne expunem punctul de vedere prin ministere şi la persoanele care aveau anumite responsabilităţi, toţi au spus că de ce România nu are aşa ceva până acum. Iar când am arătat că Siria, de exemplu, avea la Alep o bancă cu 8 milioane de soiuri, iar prima grijă a americanilor, când s-a deschis teatrul de operaţiuni militare, a fost să ridice banca de gene şi să o ducă în Norvegia, pentru ca acele resurse să fie păstrate, acei oameni au înţeles la ce nivel trebuie să fie judecate lucrurile. Apoi, au fost discuţii că de ce Buzăul şi nu Timişoara, Cluj, Bucureşti, mai ales pe considerentul că Buzăul nu este centru universitar. Dar am avut argumente temeinice pentru Buzău. Mărturie stau chiar descoperirile arheologice, dacă vreţi, care sunt păstrate la Muzeul judeţean, că încă din epoca bronzului aici se practica legumicultura. Sunt eşantioane de seminţe care au peste 3.500 de ani. Apoi, avem cea mai veche Staţiune Legumicolă din România, adică avem cel mai vechi bazin legumicol din România, iar Staţiunea noastră deţine, deja, un patrimoniu genetic valoros. Am putea pleca la drum cu aproape 10.000 de genotipuri.

Povestea „Inimii de bou”şi a ardeiului „Cornul caprei”

„Tomata „Inimă de bou” are o istorie frumoasă. Ea a fost obţinută de cunoscutul cercetător Emil Tălpălaru, într-o echipă mai largă, profesorul Bunescu, profesorul Petrescu… fiind obţinute mai multe varietăţi de Inimă de bou. Această varietate de Inimă de bou a fost înscrisă în catalogul oficial al plantelor de cultură începând cu anul 1958. Între timp, a fost neglijată multiplicarea acestui soi şi a ajuns cunoscut mai mult peste hotare. Acum s-a ajuns să fie înmatriculată în Franţa o creaţie „Inimă de bou”, în Bulgaria „Inimă de bivol”, iar eu am refăcut o varietate din cele vechi, pentru care OSIM nu a mai acceptat denumirea de Inimă de bou şi atunci am denumit-o „Andrada”, iar în paranteză Inimă de bou, dar trebuie să recunoaştem că titulatura de bază nu mai este a noastră.

Sunt multe creaţii care nu le mai putem înmatricula noi… de exemplu, cunoscutul ardei „Cornul caprei”. O populaţie locală, cultivat în zona Buzăului. În timp s-a depreciat, noi am lucrat aproape 10 ani la restaurarea lui, dar la OSIM am întâlnit o înmatriculare cu acest nume, în Italia,  pentru un ardei asemănător cu al nostru, şi atunci ne-a fost aprobată denumirea de „Decebal”, ca să arătăm… vechimea!”