Materialul de faţă va face obiectul unei plângeri ce va fi înaintată judecătorului de serviciu, la Judecătoria Buzău, pe motiv de hărţuire din partea controloarelor de pe autobuzele Trans Buss.

Nu m-a interesat activitatea controloarelor de pe autobuzele Trans Buss, dar am crezut în buna credinţă a directorului Gică Toader, care în perioada de început a activităţii companiei încerca să mă convingă, într-o discuţie la telefon, că nu toate controloarele se manifestă ca cele despre care eu îi povestisem şi, mai ales, mă asigura despre succesul unei metode pe care dumnealui era pregătit să o aplice în pregătirea controloarelor, când se aflau în contact direct cu cetăţenii, cei care aleg, din diferite motive, să fie călători în autobuzele Trans Buss. Esenţa acelei discuţii la telefon a fost că dumnealui promitea că toate controloarele vor ajunge să înţeleagă şi mai ales să acţioneze în spiritul unui sentiment uman  ce face diferenţa, clar, între educaţie şi prost gust...aproape mi-a garantat că în cel mai scurt timp voi observa Empatia în atitudinea controloarelor! Aş minţi dacă aş spune că am crezut în...idealul directorului Gică Toader, pentru că ştiam că nici el nu era interesat de aşa ceva!

În ce mă priveşte, totul a început cu o remarcă, în timpul discuţiei cu directorul Toader, când i-am spus, apropo la atitudinea controloarelor, că acestea, cum pun piciorul pe treapta autobuzului privesc la călători ca la...infractori!

La un moment dat am scris cum o controloare a dat jos un copil de 10 ani, din autobuzul care circula spre Verneşti, exact „pe luncă”, zonă în care erau haite de câini! Mama copilului i-a mulţumit lui Dumnezeu că a ajuns la timp, la apelul disperat al copilului, şi nici nu a mai interesat-o măcar să reclame la conducere atitudinea controloarei. Cu altă ocazie, în autobuzul 2, o studentă era certată ca la uşa cortului de o mahalagioaică de controloare, ce abia putea să urce în autobuz când intra în tură, cum că aceasta circula fraudulos pentru că validase doar un bilet de oraş, iar ea urma să coboare aproape de cap de linie, la Săpoca. Era clar că fata nu era în temă cu tipurile de tichete, i-am atras atenţia controloarei şi, pentru că am fost apostrofat că interveneam...am apostrofat-o şi eu!

Eram atent, de câte ori eram într-un autobuz, să observ la controloare preocuparea de a atinge acea... Empatie, a lui Gică Toader... să nu mai privească la călători ca la infractori. Aşa am atras atenţia asupra mea, şi ele au început să mă trateze ca pe un...inamic. Erau deranjate când le atrăgeam atenţia că amenda trebuie să fie ultima soluţie, după ce erau epuizate variantele de a plăti călătoria chiar acolo, în autobuz: cumpărat un bilet de la alt călător, plătit costul călătoriei cu un SMS...

Începuse să devină un obicei din partea controloarelor ca atunci când mă întâlneau în autobuz să pretindă înmânarea abonamentului, pe motiv că trebuie să vadă, mai clar, datele. De fiecare dată refuzam iar într-una din curse, spre casă, am fost abordat de un „comando” format din doi controlori, care m-au somat că trebuie să le înmânez tichetul de abonament, pentru că ei erau...supracontrol! În ce priveşte folosirea noilor tichete abonament, tip cartelă, de la început nu am fost de acord cu obligativitatea de a valida cartela la urcarea în vehicul. Este vorba doar despre cartelele care sunt plătite pentru călătorii nelimitate! Consider că doar cei care aleg să călătorească pe bază de bilet, ori cu abonamente cu 10 sau 20 de călătorii ar putea circula fraudulos, speculând lipsa controloarelor. Cei care am plătit pentru toată luna, ar trebui să fim verificaţi doar pentru realimentare, la fiecare început de lună, sau oricând, dar numai cu scopul de a se verifica valabilitatea. De aceea, am sugerat ca tipurile de cartele pentru călătorii nelimitate să fie de altă culoare, iar posesorii să fie trataţi ca atare. Cu un astfel de exerciţiu, ar fi anulate acele „dopuri” ce se formează la scara autobuzului, la urcare, pentru că se formează rând la…validare!

După ce am traversat perioada pandemiei, cu atât mai mult refuzam să înmânez controloarelor abonamentul sau, ulterior, cartela. De fiecare dată o aşez pe o parte a portofelului, iar controloarea poate apropia telefonul pentru ca aplicaţia să verifice... „Hopa! Nu ai validat! Şofer, opreşte autobuzul, că pe ăsta l-am mai descoperit aşa!”. „Pe telefon arată că am cartela activă?”, întrebam de fiecare dată. „Nu-i treaba mea, asta, trebuie să validezi călătoria!”. Şi, pentru a fi cât mai convingătoare, că  mă vor „aranja”, m-au fotografiat cu telefonul... Am considerat că imaginea va ajunge la directorul Gică Toader, că, eventual, acesta mi-ar fi solicitat lămuriri, dar din lipsa de reacţie a acestuia am înţeles că nu aveam parte de altceva decât de metode de hărţuire din partea controloarelor! Pot presupune că ar avea şi acordul tacit al directorului Toader? O astfel de supoziţie poate fi validată/invalidată în Instanţă!

Ultima „confruntare” cu două dintre cele mai aprige controloare(totdeauna sunt echipe de câte două!) s-a consumat în urmă cu două zile, la întoarcerea spre casă. La una dintre cele două remarcasem insistenţa cu care îmi cere, de fiecare dată, să-i înmânez cartela, ignorând minime reguli de igienă(!), despre care, de fiecare dată o avertizam. Mai mult, am informat-o că aveam cartela validată, la urcare, şi că ar fi trebuit, doar, să apropie telefonul şi aplicaţia i-ar fi confirmat spusele mele. „Nu mă interesează! Vreau să pun eu cartela pe aparat!”. Am pus cartela în portofel şi le-am anunţat că voi intenta proces pentru hărţuire! Înregistrarea acelui episod va fi una dintre probe.

Recent, o buzoiancă a fost de acord să-mi trimită o altă înregistrare, în care un şofer care efectua o cursă pe traseul 22 înjura două dintre călătoare! Cei care deţin astfel de materiale le pot trimite la adresa Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.