Cunoscutul interpret ardelean, Aurel Tămaş, spunea  pe scena Festivalului „Cât e Siriul de mare” că zona aceasta  ar putea prelua, cu suficientă legitimitate, supranumele de „Elveţia Buzăului”,

 graţie unui ansamblu de peisaje, care îmbie la popas, cu atât mai mult în zi de sărbătoare, dar care, mai ales, garantează sănătate trupească şi echilibru sufletesc.

Este curios şi intrigant cum liniştea şi destinderea de pe chipurile localnicilor contrastează  cu adevărata realitate şi stare de spirit de dincolo de sărbătoare, de parcă  muntenii Siriului şi-ar lăsa  grijile  pe marginea drumului, doar, doar vreo alunecare de bolovani le-ar astupa...

Probabil, a fi stăpânii munţilor, care la rândul lor stăpânesc apele Buzăului în spatele unui alt munte ridicat de mâna omului, din rocă şi argilă, este un motiv suficient să nu te preocupe prea mult grija zilei de mâine. Dincolo de nedumeririle noastre, ale oaspeţilor, muntenii de pe plaiurile Siriului ştiu să se distreze, şi primarul lor, Corneliu Dumitrescu, le oferă o astfel de ocazie cel puţin o dată pe an, de ziua comunei, în prima duminică după Sfânta Marie.

În aşteptarea capetelor de afiş – Aurel Tămaş, Daniela Condurache şi Raul, am decis să ţinem sub observaţie evoluţiile de pe scenă şi, eventual, să consemnăm prestaţiile deosebite. Pentru că la ediţia precedentă nu fusesem la faţa locului, am avut parte de una dintre cele mai frumoase surprize.

Scena a fost efectiv ocupată de trei ansambluri folclorice şcolare timp de peste trei ore. Copii de clasa a patra şi mai mici, până la elevi în primul an de liceu, interpreţi şi dansatori, acompaniaţi de maestrul Viorel Ştefan „Paganini” şi Gabi Stroe la clape, au susţinut un recital de gală, fiecare moment fiind abordat ca şi cum ar fi fost presaţi şi impulsionaţi de atmosfera unui mare concurs. Primii paşi de dans, primele interpretări soliste au atras asistenţa către scenă, chiar dacă trebuia să rămână în picioare şi în soare, iar cei care deja erau instalaţi pe poiană au rămas cu privirile către mici artişti, amânând momentul desfătării la un mic şi o bere sau degustând o pastramă şi un cârnat, după ce înainte s-ar fi desfătat cu gustul unui bulz preparat la comandă.

Cu siguranţă, cea mai frumoasă parte a Văii Buzăului a fost hărăzită, de Divinitate şi Mama Natură, Siriului, iar locul ales pentru sărbătoarea comunei avea să-l inspire, pe drept, pe binecunoscutul interpret de muzică populară Aurel Tămaş, că localitatea buzoiană ar putea oricând concura, într-un catalog al frumuseţilor naturale, cu Elveţia. După ce am auzit remarca artistului, am readus în memorie primul moment folcloric al zilei, susţinut de două eleve ale Siriului, acum la liceu, Ioana Leau şi Lucia David, ambele în clasa a IX-a. Versurile cântecului „Cât e Siriul de mare” au umplut poiana şi inimile localnicilor, dar atât de mare se crease emoţia, parcă şi apele lacului îşi forma valurile după melodia tinerelor artiste. Ioana şi Lucia aveau să deschidă un adevărat Festival, cu prestaţii care nu au fost cu nimic mai prejos faţă de evoluţii ale unora dintre artiştii consacraţi, profesionişti, ai Buzăului. 

Pentru că erau cei mai mici, „Mugurii Siriaşului” au ocupat primii scena.

Dansatori şi interpreţi, deopotrivă, au cucerit inimile spectatorilor instantaneu. De altfel, alături de noi, multora dintre privitori le-a fost greu să înţeleagă de unde atâta energie la nişte copii între opt şi doisprezece ani, care după ce uimesc cu precizia paşilor de horă, sârbă ori alunel, la fel de natural şi proaspăt umpleau poiana cu glasurile lor în interpretări solo. Mai târziu, chestionându-l pe profesorul instructor Constantin Teodor, aveam să aflăm un secret simplu: copiii urcă pe scenă cu drag. Şi asta le este de ajuns.

La fel de sincere şi naturale au fost şi evoluţiile copiilor mai mari de la „Siriaşul”, sau de la „Doruleţul”, acest din urmă ansamblu reprezentând oraşul Nehoiu.

Dar pentru că întotdeauna Cezarului i s-a făcut partea, este cazul ca şi după consumarea sărbătorii comunei Siriu să oferim atenţia cuvenită „Campionilor”, aşa cum sunt recunoscuţi şi alintaţi membrii ansamblului „Mugurii Siriaşului”.

Primul mare succes al celor mai mici dansatori şi interpreţi de muzică populară din Siriu a fost obţinut în urmă cu doi ani, Locul I la Festivalul judeţean „Mă uit pe Buzău la vale”, performanţă repetată după un an, la Festivalul interjudeţean „Mlădiţe româneşti”, organizat la Sita Buzăului, comună învecinată la nord, în judeţul Covasna. Trofeele anului 2015 au fost completate cu  Prima Menţiune, la Festivalul internaţional „Peştişorul de aur”, de la Tulcea, în luna august, după care, anul acesta, valoarea micilor artişti de la „Mugurii Siriaşului” a fost încă o dată recunoscut cu o Diploma de Excelenţă, la Festivalul „Plaiurile Mioriţei”, manifestare folclorică de tradiţie organizată la Buzău.

Şi pentru ca lucrurile să fie completate în spiritul tenacităţii recunoscute la munteni,  să mai adăugam că în ultimii doi ani, la Căminul Cultural Siriu a fost organizat Festivalul „Dor de cântec românesc”, probabil printre puţinele manifestări de acest gen la nivel naţional. Prima ediţie a fost organizată doar cu participare locală, iar anul acesta au fost invitate ansambluri şi trupe din Nehoiu, Gura Teghii şi Pătârlagele.

La Siriu, frumuseţile naturale sunt măiestrit completate de minunatele costume populare, care au păstrat specificitatea locului, lângă cele de la Bisoca, Lopătari, Gura Teghii sau Chiojdu.

Între cei mai emoţionaţi spectatori, admiratori şi susţinători ai micilor artişti am remarcat numărul mare al bunicelor, care vizibil influenţate de evoluţiile de pe scenă se declarau mulţumite că se poate reveni la tradiţie, că portul popular mai poate fi admirat şi că dansurile şi cântecele populare mai pot forma caractere.

Sărbătorile câmpeneşti, de ziua comunei sau cu alte titulaturi, oferă ocazia primarilor, în special, să pună în valoare un potenţial ignorat. Comunitatea şi societatea românească are nevoie, dar şi dreptul, să se redescopere. Frumuseţea unui popor trebuie să fie întreţinută cu un spirit sănătos, la fel cum sănătatea trupească are propriul aport. Revigorarea activităţilor culturale şi sportive trebuie să devină o misiune asumată de oricare dintre primari, iar la Siriu, despre primarul Corneliu Dumitrescu, se poate spune că îşi face datoria faţă de comunitate.

(Gigi MANOLE)