Deşi m-am stabilit de aproape doi ani în Zagreb, Croaţia, şi m-am adaptat destul de bine, fiindcă am copiii şi nepoţii alături, nu pot să nu mă gândesc la ţara şi locurile unde am văzut lumina zilei şi am trăit peste trei sferturi de veac, străduindu-mă să le fac cunoscută istoria, să prezint unele personalităţi care au dat viaţă şi faimă acestor locuri.

Cu salutări prieteneşti!

În evoluţia sa de la statutul de târg, comună urbană,oraş şi mu­nicipiu, administraţiile locale – Comisia Târgului şi apoi Consi­liul Comunal, au avut în vedere şi o serie de reglementări ce ţineau de re­zolvarea problemelor edilitare din acea vreme, consemnate de do­cu­mente încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Astfel, în  anul 1865, arhitectul comunei delimi­tează terenurile ce urmau să fie atri­buite ca lo­curi de casă, fiind luate măsuri pentru alinierea stră­zilor şi execu­tarea caldarâmului pe uliţele cele mai principale. În anul 1878 s-a aprobat Regula­men­tul pentru construcţia caselor, depus de arhi­tectul oraşului, Carol Kertch la 1 aprilie 1877, care a propus şi de­molarea unor case şi împrejmu­iri ca insalubre şi pentru alinierea străzilor.

În 1884 s-a depus la Ministerul de Interne documentaţia pen­tru alinierea străzilor oraşului care, din 1879, au primit oficial denumiri, prin hotărâre a Consiliului Comunal. Însă cel mai amplu şi ambiţios program privind sistematizarea se datorează primarului Ni­cu  Constantinescu, considerat, pe bună dreptate, ctitorul Buzăului modern.

În anii care au premers declanşării celui de-al Doilea Război Mondial s-a avut în vedere un proiect de sistematizare ce a fost prezentat în presa locală cu titlul „În jurul proiectului de siste­mati­zare a oraşului nostru. Piaţa Pa­la­tului Comunal. Perspective multiple în centru. Asigurarea circulaţiei în toate sen­surile. Singura posibi­lita­te materială” în care se arăta că S-au scurs deja 35 de ani de când edilii şi cetăţenii urbei noastre se frămân­tă ca să clădească în centru Palatul Comunal. Problema atunci n-a fost rezolvată complet. De aceea, sub pri­ma­riatul d-lui Stan Săraru (…) se anunţă unele proiecte care să asigure perspective multiple şi să se sistematizeze centrul în vederea unei circulaţii în toate sensurile. Unii susţin că ar fi existat unele opuneri platonice contra construirii Hotelului „Coroana”, realizat după conside­raţiile arhitectonice ale d-lui arhitect Alexandru Rădulescu. După aceea s-a dat autorizaţie de construcţie d-lui Jecu, care nu şi-a putut termina ceea ce începuse din cauza vitregiei vremurilor. Faimoasa grădină veneţiană dintre Palatul Comu­nal şi strada Smârdan, visată şi luată în ironie sub primariatul criticat al d-lui Gh. V. Stănescu, a trecut de domeniul legendei când şi d-l Bonciu îşi toarnă în beton ar­mat cinematograful construit ca o cetate inexpugnabilă tot de d-l arhitect Ră­du­lescu. Ipoteza dărâmării construcţiilor dintre Hotelul „Coroana” şi strada Smâr­dan, prin expropriere şi despăgubire spre a rezolva perspectivele Palatului Comunal şi asigurarea circulaţiei în toate sensurile rămâne tot nerezolvată. Astăzi, când s-a deschis şi Piaţa Sf. Îngeri (actualmente Piaţa „Avocat Stan Săraru”)şi Hala, un asemenea proiect ar fi lipsit de simetrie pe plan. (…) A in­tervenit încă, sub primariatul d-lui Stan Săraru pasajul Jecu-Justiţiei. D-l primar Săraru, după o instructivă călătorie de studiu în străinătate a propus ca Palatul să aibă numai feţe, adică să fie vizibil din toate unghiurile, să troneze maiestos şi să se ofere ochiului şi din strada Regele Carol II (Unirii), bd-ul I.C.Brătianu (N. Bălcescu), strada Episcopiei (Sava Gotu),Piaţa Daciei şi chiar din fundul străzii Târgului de unde aceasta coteşte spre Obor. Conform proiectului se păstra latura spre Hotelul „Coroana”, prin tăiere adâncă în construcţiunile dinspre partea de răsărit a Primăriei, începând din strada Cuza Vodă, din dreptul magazinului Be­er, până în strada Stoicescu (Ana Ipătescu),în linie oblică şi care asigura Pala­tului spre răsărit aceeaşi deschidere şi atmosferă ca înspre apus. În plus, o ad­mirabilă perspectivă spre Episcopie, care ar fi scoasă din izolare şi deschidere a centrului negustoresc, de la Primărie până spre Obor. Palatul Comunal ar fi ast­fel situat în mijlocul unei pieţe centrale independente de forma unui trapez, care ar constitui un sistem echilibrat şi simetric cu Piaţa Sf. Îngeri, Hala şi Oborul. Petru exproprierea imobilelor dintre Hotelul „Coroana” şi strada Smârdan era ne­voie de plata unei despăgubiri de 26 milioane, astfel că s-a propus expropri­erea doar a proprietăţilor dinspre latura de est a Palatului, nişte prăvălii vechi şi în dos numai vechituri insalubre, pline de gunoaie, pentru care se estima o chelt­uială de 4-6 milioane lei.

În alt articol, intitulat „Buzăul a prosperat” se menţiona că într-un inter­viu cu Stan Săraru, primarul oraşului, acesta s-a referit la principala sa realizare edilitară – noua piaţă cu prăvălii de măcelărie, pescărie, lăptărie construită de către Societatea „Edilitatea” din Bucu­reşti, valoare de deviz 8 milioane lei. De la Nicu Constanti­nescu încoace am fost singurul primar care am făcut ceva pentru Buzău. Reporterul consemna că dacă până atunci am avut cel mai frumos local de Primărie din ţară, acum oraşul avea şi cea mai fru­moasă piaţă. Posteritatea va judeca pe d-l Stan Săraru cum judecăm şi noi pe Nicu Constantinescu după lucrurile care fac fală oraşului.

Cu titlul: „Cum se va sistematiza oraşul nostru”, în 1938 se pre­ciza:  Actuala conducere a primăriei a luat iniţiativa de a se definitiva planul de sistematizare după care urmează a se dezvolta de aici înainte, timp de 40 de ani, oraşul nostru. În acest sens au fost convocaţi la primărie fruntaşii oraşului, cât şi col. Dimulescu, prefectul judeţului şi prof. Duiliu Marcu, cel care a fost angajat pentru facerea acestui  plan. S-a stabilit că: arte­rele principale de circulaţie vor fi lărgite, expropriindu-se laturile cele mai avan­tajoase; din faţa Şcolii primare nr. 2 (actualmente nr. 1)până la Crâng, pe o parte şi alta a străzii, se vor crea două zone de ozonificare, expropriindu-se casele actuale pe o lăţime de cca. 20 m., situaţie  în care se afla şi Spitalul „I.C.Brătianu”; terenul din faţa Spitalului Militar se va lărgi şi transforma într-o piaţă cu verdeaţă; în centrul oraşului se va construi o mare piaţă prin exproprierea hotelurilor „Coroana” şi „Regal”, a proprie­tăţi­lor Jecu, plăcintăriei şi tuturor celorlalte clădiri până la Cine­matograful „Bonciu”; localul Caneloae de pe bd-ul Gării va fi de­molat şi spaţiul transformat în grădină publică; cimitirul „Dum­brava” se va desfiinţa, astfel că era nevoie ca Cimitirul „Sf. Gheor­ghe” să fie extins; desfiinţarea abatorului existent şi construirea altuia nou la capătul străzii Athanasie Cătuneanu, pe terenul dintre liniile CFR şi strada Heleştaelor (Horticolei);oborul de vite şi ce­reale urma să fie mutat la capătul străzii Athanasie Cătuneanu, aproape de şoseaua Brăilei; se avea în vedere amenajarea unui cimitir pentru animale în plantaţia de pe malul râului Buzău, la capătul şoselei din spatele abatorului; se avea în vedere ca dincolo de calea ferată să se creeze zona industrială, alături de care, cu timpul, urma să se înfiinţeze şi un cartier muncitoresc; cartierele Mihai Viteazul şi Poşta urmau să fie desfiinţate şi mutate în ideea de a se crea spaţiu pentru viitoare zonă industrială.

În octombrie 1944, primarul George Marinescu a dispus înce­perea lucră­rilor de refacere a trotuarelor din Piaţa Daciei; recons­truirea provizorie a clă­dirilor avariate de incendiile de la 23 au­gust 1944, pot fi admise până la apli­carea planului de sistematizare a ora­şului. Ar fi prea uşor ca cineva să creadă că planul de sistematizare a oraşului nostru s-ar mai putea executa, după urmele destul de adânci pe care le-a lăsat războiul pe care-l ducem de 4 ani. Acest plan de sistematizare a fost întocmit, după cum ştim cu toţii, în vre­muri normale. Să aşteptăm deci revenirea lor şi apoi să ne gândim la frumos şi la sistematizare. Dezastrul pe care l-au suferit cei 45 co­mercianţi locali, cărora le-au fost distruse casele şi toată agoniseala de focul nimicitor al trupelor germane în retragere, formează o pro­blemă ce ar tre­bui să preocupe în mod serios şi grav pe conducătorii vieţii administrative şi edilitare locale. (...) Proprietarii cer liber­ta­tea de a putea reface clădirile (...) administraţia comunală ar trebui să înţeleagă că nu mai poate fi vorba, deocamdată, şi aceasta chiar pentru un foarte lung şir de ani, pentru punerea în aplicare a pla­nului de sistematizare. Să li se dea libertatea de a face reparaţii, dar când se va face sistematizarea să nu ridice obiecţiuni.

Proiectul de sistematizare avea în vedere şi mutarea Oborului, cu precizarea că: în actuala locaţie, reprezintă una din principalele dificultăţi de menţinere a curăţeniei oraşului, deoarece pentru a ajunge la Obor vehiculele şi vitele trebuie să traverseze oraşul, fiind situat la cca. 300 m. de centru; conform planului de sistematizare, Oborul trebuia mutat dincolo de iazul morilor, lângă Fabrica de che­restea „Furnica” care nu mai fun­cţiona (în perimetrul unde este Bise­rica Adventistă), urmând să fie evacuată de pe locul Primăriei con­form cla­uzelor contract­uale. În şedinţa Consiliului de Colaborare, la propunerea prima­rului George Marinescu, s-a aprobat să se planteze castani pe străzile care nu vor suferi modificări ca urmare a noului plan de sistematizare; pregătiri în vederea reparării Palatului Comu­nal – Nicolae Dragomirescu, primarul oraşului a reuşit, cu concursul militarilor din garnizoană, să degajeze de dărâmături camerele Palatului şi acoperirea cu tablă a zonelor de nord şi nord-vest, ur­mând ca în primăvara anului 1945, cu riscul oricăror sacrificii ma­teriale, să se acopere întregul acoperiş, păstrându-se întocmai forma şi stilul din trecut. Serviciile Primăriei urmau să fie mutate la Şcoala primară nr. 2 fete (actualmente Şcoala Gimnazială „Căpitan aviator Mircea Bădulescu”); comercianţii din Buzău au făcut importante donaţii pentru construcţia noului Palat al Camerei de Comerţ şi Industrie.

Pentru refacerea simbolului edilitar al oraşului nostru, în presă s-a publicat un apel pentru refacerea Palatului Comunal – Dacă vă iubiţi oraşul daţi cu dragoste obolul pentru refacerea Palatului Comu­nal. S-a constituit un comitet orăşenesc condus de primarul Nicolae Dragomirescu, care a pornit acţiunea de refacere sub deviza - Daţi o mie  pentru primărie. Pârjolul războiului nu a cruţat nici oraşul nostru, centrul oraşului a fost dat pradă flăcărilor mistu­itoare şi astăzi nu e decât un şir de ruine triste şi întunecate. Şi în mijlocul lor, mai trist şi mai întunecat zac ruinele Palatului Comu­nal, mândria atâtor generaţii de buzoieni, pe care străinii îl con­siderau cel mai frumos palat comunal. Şi astăzi nu este decât un morman de ruine. Mă adresez vouă, fii al Buzăului de oriunde viaţa v-a îndreptat paşii, vouă care l-aţi văzut înălţându-se măreţ din truda şi cu ajutorul vostru sau al pă­rinţilor voştri, vouă celor care aţi trecut cu sufletul tinereţii prin parfumul învăluitor al teilor înfloriţi ce-şi împreunau crengile de-a lungul aleilor din Crâng. Dacă vă mai leagă ceva de Buzău, dacă iubiţi cu adevărat oraşul acesta al copilăriei şi adolescenţei voastre, unde fiecare stradă, fiecare casă redeşteaptă în voi o amintire, unde parcă mai vedeţi trecând de-a lungul uliţelor vechi, albiţi şi gârbovi, pe cei dragi care s-au dus, în memoria lor şi a anilor care nu se vor mai întoarce, ajutaţi-l să se ridice din părăsire şi ruină. Din puţinul pe care-l aveţi daţi din toată inima ceva şi pentru Palatul Comunal Şi când îl veţi vedea iar înălţându-se alb şi nou sub razele blânde ale soarelui, veţi spune cu mândrie şi poate cu o lacrimă în ochii fericiţi – şi eu am ajutat la refacerea Buzăului. Şi de acolo, din lumea umbrelor, bunii şi străbunii voştri vă vor binecuvânta.

Schiţă din mapa cu Proiectul din anul 1935, de sistematizare a cen­trului civic. Toate construcţiile erau gândite ca stil arhitectonic, după un  model unitar, strada din dreapta, (fostă Primăriei, 7 Noiem­brie, ac­tualmente Sava Gotul), comuni­când direct cu intrarea în curtea Epis­copiei. Interesant designul platoului din faţa Palatului Co­munal, gândit la fel de larg şi generos precum cel actual.

Aşa urma să se sistematizeze, conform Proiectului din 1935, zona centrală, cele 3 clădiri marcate fiind Hala de Măcelărie şi Pescărie de la Obor (Bazarul Obor), inaugurată în octombrie 1898 (cu modificări în timp)  în centru, Palatul Co­munal (1899-1903), în stânga, frontal, Şcoala Normală de Băieţi (înfiinţată în anul 1901), imobil dat în folosinţă la 12 decembrie 1925. Este interesant de observat infrastructura stradală. Se  mai observă Biserica „Sf. Îngeri” şi parcul, cât şi perimetrul actualei Pieţe „Avocat Stan Săraru”.

Din nefericire, războiul şi schimbarea de regim politic nu au mai permis executarea acestui proiect, planul de sistematizare aprobat în 1961, apoi cele care i-au urmat, având ca efect dispariţia unor clădiri reprezentative pentru urbanistica Buzăului de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Ne-a mai rămas doar Rezervaţia de arhitectură Strada Cuza Vodă şi alte câteva clădiri.