Când spui box la Buzău, gândurile te duc automat la legendarul nea’ Marin Dumitru, o legendă în viaţă, un adevărat Don King al boxului buzoian. S-a născut pe 7 iunie 1929 la Jegălia, în judeţul Călăraşi.

Primele taine în “nobila artă”, aşa cum mai este cunoscut sportul cu mănuşi, le-a cunoscut în 1942 la clubul bucureştean “Tirul”, avându-l drept maestru pe Constantin Nour. În 1946 devine campion al Capitalei, un an mai târziu evoluând în echipa Bucureştiului pentru meciul cu selecţionata Sofiei, disputat în Bulgaria. Printre adversarii săi se numără nume grele precum Vasile Bogoi, Nicolae Niţă, Nicolae  Piţu, Vasile Tiţă, Nicolae Linca (viitor campion olimpic la Melbourne în 1956) şi alţii. Antrenori i-au fost Ion Popa, Stoianovici şi Constantin Nour.

  În 1952 devine antenor la Dinamo Tg. Mureş, iar în 1956 vine la Buzău, punând bazele şcolii de box serioase de pe aceste meleaguri, la Clubul Voinţa, club înfiinţat în 1951. După un an de antrenorat la Voinţa, clubul buzoian devine fruntaş pe regiune, iar după încă un alt an, fruntaş pe ţară. Apar şi primele rezultate de marcă, în 1958 (15-18 mai) când pe Stadionul Dinamo Bucureşti, elevul maestrului Marin Dumitru, tânărul Ilie Păunoiu devine campion naţional la categoria mijlocie la juniori I. Un an mai târziu, la Constanţa, regretatul Păunoiu (naşul de cununie al secretarului general de la AJF Buzău, Marian Lambru), repetă performanţa la aceeaşi categorie. Au fost primele titluri naţionale cucerite de pugiliştii buzoieni. La Buzău, galele se organizau la Grădina de vară “Ilie Pintilie” sau în sala cu acelaşi nume, în sala de cinema CFR. În iulie 1960, la Grădina de vară “Ilie Pintilie” de pe B-dul N. Bălcescu s-a disputat întâlnirea între Voinţa Buzău şi Dinamo Bucureşti, gală în care campionul olimpic Nicolae Linca l-a întâlnit pe Ilie Păunoiu. La această gală s-au vândut peste 1500 de bilete.

  În Buzău apar numeroşi practicanţi ai “nobilei arte”, toţi trecând prin mâinile maestrului Marin Dumitru. Îi amintim printre alţii pe Iulian Ira, Ştefan Lazăr, Vasile Ştefu, Vali Turcu, I. Rotaru, Mihai Lazăr “Colivă”, Paul Stoica, Constantin Turculeţ, S. Vişoiu, M. Horhocea, Nicolae Dumitru, Ion Cizmaru, Ion Vişoiu, Mircea Dinu, Constantin Diaconescu, Şerban Petre, iar mai târziu Vasile Deşliu, Ion Breazu, Cornel Dumitrescu, Bogdănel Stoicescu, Ion Gavrilă, Ştefan Stângă, fraţii C. şi F. Manea N. Enache, G. Oncel, Marian Bârzoi sau Ghe Radu. Au apărut noi arene de box, în spatele Complexului de lângă Palat sau la Şcoala nr. 8. Personal am ceva amintiri cu arena de la Complex, când împreună cu cei care jucam fotbal acolo (se mai juca volei şi handbal) am demontat de vreo două ori ringul lui nea’ Marin, dar ne-am luat-o pe cocoaşă de la un moş şi ne-am liniştit.

Mai în fiecare an, la Buzău poposea lotul republican, astfel că pe 4 mai 1968 pe arena “Voinţa” buzoienii i-au văzut la lucru pe Gâju, Ciucă, Lumezeanu, Covaci, Câmpeanu, Antonio şi Piţu, antrenor la lot fiind Constantin Nour. Mai târziu, la arena de la Şcoala nr. 8, fraţii Calistrat şi Simion Cuţov, Costică Dafinoiu şi alţi pugilişti din lotul naţional. Voinţiadele se organizau de obicei la Buzău, unde elevii lui nea’ Marin îşi tăiau “partea leului”.

Se desfăşoară şi numeroase întâlniri internaţionale, fie la Buzău (pe ringul montat pe stadionul din Crâng) sau în Germania, Coreea, Cuba, Polonia, Bulgaria, Ungaria, Olanda sau Austria.

  În 1969, la Iaşi, etapă de zonă a C.N. de juniori, Cornel Dumitrescu, campion de zonă, elimină din competiţie pe Marcel Lupu, Ralu Auraş (antrenor al lotului naţional maitârziu), şi în finală pe C. Chiose din Iaşi la categoria pană.

La Braşov, în mai 1970, la finala C.N. de juniori, Constantin Manea devine campion naţional la categoria “cocoş”, obţinând medalia de aur, iar Cornel Dumitrescu şi C. Dumitru prind bronzul, antrenori fiindu-le Marin Dumitru şi Ion Rodicenco. Tot în 1970, pe ringul amenajat pe stadionul din Crâng, are loc o gală între lotul de tineret al ţării şi selecţionata Republicii Democrate Germane. Din lotul României au făcut parte şi elevii lui “Don King” de Buzău Marin Dumitru, pugiliştii Cornel Dumitrescu şi Vasile Deşliu.

  În 1971, în finala C.N. de juniori Cornel Dumitrescu devine vicecampion naţional. Filip Manea obţine bronzul, iar Ghe. Oncel locul V, antrenor fiind ca de obicei nea’ Marin.

  La Buzău, boxul este un sport ce umple arenele. Într-o gală de la Şcoala nr. 8, în cadrul unei “Voinţiade”, un brăilean, elev al antrenorului Ghe. Baltă, învinge în finală un bucureştean. Mare bucurie pentru cei prezenţi, printre care Mihai Panait “Orlando”, Mircea Dinu, Sandu Pietroiu, Costel Mariş “Macriu”. Antrenorul brăilean este purtat pe braţe, în timp ce “Jean Paler”, un interlop anunţă: “Lăsaţi-l în pace că n-are nimic în buzunare”. El încercase un “chiuretaj”, dar degeaba.

  Tot la o gală organizată la Şcoala nr. 8, am stat la un pahar de vin cu cel ce cucerise aurul la Campionatul European de la Varşovia, Simion Cuţov, precum şi elevului lui nea’ Marin, Cornel Dumitrescu. L-am întrebat pe Simion, unul dintre cei mai mari pugilisti ai ţării, cum de l-a învins la Varşovia pe rusul din finală. Simion a declarat franc, ceva ce ştiam sau intuiam şi noi, tot arbitrajul European la amatori era dominat de sovietici. Singura sa şansă era să-l trimită pe rus la podea, altfel decizia se ştia dinainte. Simion a acţionat în consecinţă. Cu un pumn îi sălta bărbia, cu celălalt pumn îl făcea să ia poziţia “ghiocelului”. I-a făcut sovieticului căpăţâna “magazie de pumni”, în final făcându-i legătura cu pământul. Polonezii, mari iubitori, ca şi românii, ai sovieticilor, i-au cântat o melodie ce se cântă numai celebrităţilor din ţara viitorului papa “Ioan al II-lea”, intitulată “100 de ani să ne trăieşti”.

Printre pugiliştii buzoieni antrenaţi de nea’ Marin îl amintim şi pe Costică Dinu, tatăl campionului mondial la cadeţi de mai târziu, Bogdan Dinu.

Nea’ Marin nu poate uita, ca şi amatorii boxului buzoian, că Vasile Deşliu a câştigat patru “Voinţiade”, obţinând şi un bronz la C.N. seniori, categoria mijlocie, acelaşi bronz obţinându-l şi Ion Gavrilă la categoria 51 kg.

  Regretatul Vasile Deşliu a fost primul pugilist ceare a participat la o întâlnire peste graniţă, într-un meci Germania – România. În 1982, Marin Dumitru, ca antrenor al lotului naţional a făcut deplasarea în Germania, printre selecţionaţi fiind Calistrat Cuţov şi buzoianul Cornel Dumitrescu.

După 36 de ani petrecuţi la A.S. “Voinţa” şi alţi 9 ani la Clubul Sportiv, nea’ Marin ajunge la Bucureşti unde s-a ocupat de pregătirea boxerilor de la B.C. “Bogdan Stoicescu”. Printre elevii pregătiţi se numără campioni naţionali de seniori şi juniori Ştefan Balint, Viorel Simion (pană), George Dubovoi (grea), Ştefan Dragomir (semimijlocie, medaliat cu bronz la CE din 2002, Rusia), Marian Alexandru (cocoş, argint la CE seniori) sau Cristian Nicolae, vicecampion. Nu se poate uita faptul că elevul său Mădălin Olteanu a obţinut bronzul la C.N. pentru copii.

   Pentru meritele sale, Marian Dumitru a primit titlul de antrenor emerit, un cadou frumos pe care l-a meritat din plin.

Nea’ Marin a activat şi ca arbitru, până în 1994, când avea vârsta de 60 de ani, conform regulamentulu FR Box. Şi reţineţi, toate aceste rezultate nea’ Marin le-a obţinut în ring, nu cum încearcă azi unii de a folosi « fuse strâmbe » pentru a ajunge cât mai repede la casierie. Nea’ Marin, un Don King al Buzăului, un om dedicat boxului, un mare caratcter, un om ce îmbătrâneşte frumos, mândru de ceea ce a lăsat în urma sa. Nu putem să-i spunem lui nea’ Marin decât cum i-au cântat polonezii lui Simion Cuţov : « Să ne trăieşti 100 de ani! »

 (Traian CHIRCU)