Dragilor,
Cred că ați înțeles că, dacă mă adresez la plural, o fac fiindcă trimit mesajele mele către mai mulți, (foarte mulți) prieteni și cunoscuți.

Dar astăzi nu ăsta e motivul pentru care vă necăjesc din nou. În fiecare an, 15 ianuarie este sau ar trebui să fie un prilej de mare bucurie pentru noi.
Ați ghicit?
Eu una, până la ora asta, nu am aflat în mass-media ori în altă zonă, niciun mesaj legat de acest subiect: acum 170 de ani s-a născut Mihai Eminescu.
Cin' să fie, cin' să fie?
Iaca, un boț de humă, vorba lui Creangă, care ne-a cam pus pe harta liricii mondiale.
În ultimii 20-30 de ani se fac eforturi uriașe pentru ca omul ăsta - că om a fost și el! - să aibă o imagine jalnică, a fost călcat în picioare, este eliminat în mod programatic din manualele școlare (ordinele „superioare” nu pot fi combătute cu argumente suspecte de a reprezenta un așa-zis naționalism bolnav, extremist, nu-i așa?) și stigmatizat cu cele mai abjecte atribute, altfel neadevărate.
Totuși - oare de ce ? - nu cu aceeași vehemență, ba chiar cenzurându-se cercetări temeinice, de zeci și zeci de ani - așadar, nu cu aceeași vehemență s-a pus pe tapet (de fapt, deloc, în mod oficial) contextul real al morții (uciderii?) lui Eminescu.
Dragilor, vă trimit acest mesaj doar așa, pentru aducere-aminte.
Dacă vă veți bucura să vă amintiți de acest om dăruit de Dumnezeu și cu geniu, dacă veți simți îndemnul să deschideți un volum prăfuit pe care scrie „Eminescu - Poezii”, m-aș bucura.
Dacă nu - nicio problemă: fiecare are libertatea de a alege. Mai adaug însă că, eu cred cu toată ființa mea ceva legat strâns de ceea ce a realizat Eminescu - nu neapărat pentru români, ci pentru oameni, în general.
Întotdeauna, dincolo de toate străduințele celor ce văd numai răul din lume, numai violența, numai guvernarea banului și a puterii lipsite de scrupule deasupra bunului-simț, se va afla nevoia noastră, a tuturor, de iubire, de frumos, de liniște.
Și cam asta înseamnă Eminescu..

(mesaj preluat de pe pagina personală de socializare)