Odată ce a cerut-o pe Eva, doar ca să-i treacă de plictiseală în timpul plimbărilor liniştite în spaţiul perfect ecologic al Raiului, bărbatul şi-a asumat păcatul iubirii, de aceea nu a mai fost decât o chestiune de timp până ce ei doi s-au oprit, ca din întâmplare, tocmai în faţa pomului cu fructul oprit şi, conform principiului „Ia-l tu, cu mâna ta, să nu spună că e vina mea!”, a acceptat să muşte.

Într-o astfel de notă, idilică, poate fi imaginat arealul judeţului Buzău, prin grădina căruia mai boncăluie primarii, desigur în binemeritate clipe de recreere, după exerciţii şi formule aplicate cu obstinaţie în scopul nobil de a obţine minunatele fonduri europene, atât de necesare pentru aducerea la standarde occidentale a sărmanelor şi îndărătnicelor noastre comunităţi (prea)mioritice.

În altă ordine de idei, ce vrem noi să spunem aici este faptul că unii dintre aleşi, că doar nu i-am băga pe toţi în aceeaşi oală, mai calcă în străchini. Dar din câte ne-am dat seama, pentru că tot noi trebuie să şi ţinem cu ei, nu ar preacurvi, cum ar spune ţaţa Ileana imediat ce iese pe poarta bisericii, carevasăzică nu şi-ar da drumul la sentimente decât dintr-un preacurat spirit de partid.

Cineva, acolo sus, la partid a investit încredere în persoana lui, şi el, în teritoriu trebuie să facă dovada că stăpâneşte orice mişcare şi că nu se întâmplă nimic fără ştirea lui. Iar dacă este nevoie, şi se vede treaba că la unii chiar este, pentru a urmări mişcările „duşmanului de clasă” te bagi şi în patul lui. Altfel, lucrurile, se ştie, sunt mişcătoare, sau trecătoare, şi pentru un post călduţ, cu M, parcă ar merita să te mai opreşti, din când în când, lângă pomul cu fructul oprit.