La modul sincer, nu îmi face nici o plăcere să tot scriu despre Preda. Deputatul, fost pedelist,  actual nouliberal, Cezar Preda. În definitiv, de bine sau de rău, dacă scrii despre cineva înseamnă că îl ţii în viaţă.

 Ca personaj public.

De multe ori mi-am propus să nu mai scriu despre Preda, pentru că, oricum, cel puţin până acum, nimic nu s-a întâmplat. Dar, prea evident este că parcursul său politic este presărat, la propriu, cu cadavre!

Să ne amintim că una dintre primele victime peste care politicianul a călcat fără să clipească, a fost prietenul său de la Finanţe, Grigore, care a făcut puşcărie. Mă rog, în comparaţie cu ce avea să se întâmple, el a avut de-a dreptul noroc!

Peste câţiva ani, unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi oameni politici buzoieni, cu alură de lider naţional, trecea în lumea celor drepţi. Inima lui Petre Partal cedase şi nu au fost puţini cei care îl acuzau pe deputatul Cezar Preda că ar fi fost „călăul”.

Chiar mai înainte de acest nefericit eveniment (n.a. – atenţie, la care Cezar Preda nici măcar nu a trimis o coroană cu flori!), un alt incident. Unul dintre colaboratorii apropiaţi ai liderului pedelist, doctorul veterinar Alexandru Iancu, suferea un prim infarct. Cu promisiunea că nu voi da publicităţii ceea ce avea să-mi spună, minunatul om Alexandru Iancu îmi mărturisea (în curtea Direcţiei Agricole): „Domnu Gigi, eu am căzut din cauza lui Preda!”.

Acum, prietenul meu, doctorul Alexandru Iancu este în pământ. Un  infarct a fost cauza morţii. Dar numai aceasta să fie cauza, domnilor?!

(Gigi Manole)