Despre Ştefan Dima Zărneşti se poate spune că este poetul care foloseşte drept „ingrediente” pentru alcătuirea poeziilor sale, cele patru elemente primordiale: apa, aerul, pământul şi focul. De altfel, o zonă comună celor zămisliţi cu harul poeziei,

 sub toate formele şi dimensiunile abordate, numai că în cazul buzoianului Ştefan Dima descoperi, cu condiţia să-i fi citit toate cele patru volume apărute până la „Sărutul apei către foc”, o disciplină creatoare până la exacerbare, sub girul Ordinii Cosmice.

S-a născut la 9 martie 1951, în satul Fundeni Zărneşti, comuna Zărneşti, judeţul Buzău. A debutat în Foaia Literară, publicaţie a Cenaclului „Alexandru Sahia” Buzău. Colaborează cu poezii în ziare şi reviste locale şi din ţară: Opinia, Muntenia, Viaţa Buzăului, Renaşterea Culturală, Cartelul metaforelor, Întrezăriri, Renaşterea ruşeţeană, Uscând o lacrimă, Sens, 13 Plus (Bacău), Almanahul Renaşterea buzoiană, Arena buzoiană, Boema şi Antares (Galaţi), Poezia (Iaşi). Apare cu poezii în antologii traduse în limbile germană, italiană, portugheză şi greacă. Volume publicate: Şcoala de îngeri (2005), Cerul căzut pe gânduri (2008), Dansând cu fulgerul (2009), Toiagul de lumină (2017).

Este membru fondator al asociaţiei ASCIOR, al Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova şi al Uniunii Mondiale a Poeţilor. A obţinut numeroase medalii şi premii la concursurile internaţionale de poezie, între care: „Concursul Internaţional de Poezie din Macedonia - 2020” – locul I şi Premiul Special al Juriului la „Concursul European de Poezie”- Săcele (Braşov), 2020.

În prefaţa ultimului volum – „Sărutul apei către foc”, scriitorul buzoian Paul Androne consemna: „În peisajul literaturii buzoiene, şi nu doar al acestuia, poezia lui Ştefan Dima Zărneşti îşi impune propriul topos, în care intri nu doar pentru a cunoaşte un om, ci şi pentru a te regăsi pe tine, şi din care te întorci împăcat cu apa şi focul, din alcătuirea lumii”, iar mai departe îi face poetului un portret complet:

„Ştefan Dima este, cu siguranţă, un poet cu har, „născut, nu făcut”, înzestrat cu instinct artistic care îi facilitează accesul la cuvinte şi asocieri inedite, capabile să transmită şi să creeze emoţii. Este remarcabilă capacitatea de a se exprima concentrat, în texte de mici dimensiuni care, în ciuda economiei verbale, se învăluie într-un tablou semantic şi afectiv vibrant”.

Şi, pentru a ne convinge că merită să cumpărăm poeziile lui Ştefan Dima, acelaşi critic literar concluzionează: „Lumina este un laitmotiv obsedant, omni-prezent în cărţile autorului, deseori figurând chiar în titlul pieselor. De aceea, pentru că autorul lucrează în special pe tematica celor patru elemente primordiale – apa, aerul, pământul şi focul, se poate spune despre opera, de până acum, a poetului Ştefan Dima că are şi o funcţie terapeutică, pentru creatorul bolnav de întrebări, de uimiri, de joc instabil al destinului ce călăuzeşte spre iluminare şi înălţare”.

Nu în ultimul rând, scriitorul şi poetul Dumitru Ion Dincă, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi, probabil, liderul grupului „optzeciştilor” buzoieni, spune că „Ştefan Dima Zărneşti rămâne şi cu această carte (n.b.- Sărutul apei către foc) un poet care cultivă maxima, ca alternativă la avalanşa de efuziuni sterile cum întâlneşti, din nefericire, la numeroşi făuritori de stihuri”, avansând încă un motiv pentru care să căutăm cartea în librării.