Deşi m-am stabilit de aproape doi ani în Zagreb, Croaţia, şi m-am adaptat destul de bine, fiindcă am copiii şi nepoţii alături, nu pot să nu mă gândesc la ţara şi locurile unde am văzut lumina zilei şi am trăit peste trei sferturi de veac, străduindu-mă să le fac cunoscută istoria, să prezint unele personalităţi care au dat viaţă şi faimă acestor locuri.
Cu salutări prieteneşti!
În evoluţia sa de la statutul de târg, comună urbană,oraş şi municipiu, administraţiile locale – Comisia Târgului şi apoi Consiliul Comunal, au avut în vedere şi o serie de reglementări ce ţineau de rezolvarea problemelor edilitare din acea vreme, consemnate de documente încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Astfel, în anul 1865, arhitectul comunei delimitează terenurile ce urmau să fie atribuite ca locuri de casă, fiind luate măsuri pentru alinierea străzilor şi executarea caldarâmului pe uliţele cele mai principale. În anul 1878 s-a aprobat Regulamentul pentru construcţia caselor, depus de arhitectul oraşului, Carol Kertch la 1 aprilie 1877, care a propus şi demolarea unor case şi împrejmuiri ca insalubre şi pentru alinierea străzilor.
În 1884 s-a depus la Ministerul de Interne documentaţia pentru alinierea străzilor oraşului care, din 1879, au primit oficial denumiri, prin hotărâre a Consiliului Comunal. Însă cel mai amplu şi ambiţios program privind sistematizarea se datorează primarului Nicu Constantinescu, considerat, pe bună dreptate, ctitorul Buzăului modern.
În anii care au premers declanşării celui de-al Doilea Război Mondial s-a avut în vedere un proiect de sistematizare ce a fost prezentat în presa locală cu titlul „În jurul proiectului de sistematizare a oraşului nostru. Piaţa Palatului Comunal. Perspective multiple în centru. Asigurarea circulaţiei în toate sensurile. Singura posibilitate materială” în care se arăta că S-au scurs deja 35 de ani de când edilii şi cetăţenii urbei noastre se frământă ca să clădească în centru Palatul Comunal. Problema atunci n-a fost rezolvată complet. De aceea, sub primariatul d-lui Stan Săraru (…) se anunţă unele proiecte care să asigure perspective multiple şi să se sistematizeze centrul în vederea unei circulaţii în toate sensurile. Unii susţin că ar fi existat unele opuneri platonice contra construirii Hotelului „Coroana”, realizat după consideraţiile arhitectonice ale d-lui arhitect Alexandru Rădulescu. După aceea s-a dat autorizaţie de construcţie d-lui Jecu, care nu şi-a putut termina ceea ce începuse din cauza vitregiei vremurilor. Faimoasa grădină veneţiană dintre Palatul Comunal şi strada Smârdan, visată şi luată în ironie sub primariatul criticat al d-lui Gh. V. Stănescu, a trecut de domeniul legendei când şi d-l Bonciu îşi toarnă în beton armat cinematograful construit ca o cetate inexpugnabilă tot de d-l arhitect Rădulescu. Ipoteza dărâmării construcţiilor dintre Hotelul „Coroana” şi strada Smârdan, prin expropriere şi despăgubire spre a rezolva perspectivele Palatului Comunal şi asigurarea circulaţiei în toate sensurile rămâne tot nerezolvată. Astăzi, când s-a deschis şi Piaţa Sf. Îngeri (actualmente Piaţa „Avocat Stan Săraru”)şi Hala, un asemenea proiect ar fi lipsit de simetrie pe plan. (…) A intervenit încă, sub primariatul d-lui Stan Săraru pasajul Jecu-Justiţiei. D-l primar Săraru, după o instructivă călătorie de studiu în străinătate a propus ca Palatul să aibă numai feţe, adică să fie vizibil din toate unghiurile, să troneze maiestos şi să se ofere ochiului şi din strada Regele Carol II (Unirii), bd-ul I.C.Brătianu (N. Bălcescu), strada Episcopiei (Sava Gotu),Piaţa Daciei şi chiar din fundul străzii Târgului de unde aceasta coteşte spre Obor. Conform proiectului se păstra latura spre Hotelul „Coroana”, prin tăiere adâncă în construcţiunile dinspre partea de răsărit a Primăriei, începând din strada Cuza Vodă, din dreptul magazinului Beer, până în strada Stoicescu (Ana Ipătescu),în linie oblică şi care asigura Palatului spre răsărit aceeaşi deschidere şi atmosferă ca înspre apus. În plus, o admirabilă perspectivă spre Episcopie, care ar fi scoasă din izolare şi deschidere a centrului negustoresc, de la Primărie până spre Obor. Palatul Comunal ar fi astfel situat în mijlocul unei pieţe centrale independente de forma unui trapez, care ar constitui un sistem echilibrat şi simetric cu Piaţa Sf. Îngeri, Hala şi Oborul. Petru exproprierea imobilelor dintre Hotelul „Coroana” şi strada Smârdan era nevoie de plata unei despăgubiri de 26 milioane, astfel că s-a propus exproprierea doar a proprietăţilor dinspre latura de est a Palatului, nişte prăvălii vechi şi în dos numai vechituri insalubre, pline de gunoaie, pentru care se estima o cheltuială de 4-6 milioane lei.
În alt articol, intitulat „Buzăul a prosperat” se menţiona că într-un interviu cu Stan Săraru, primarul oraşului, acesta s-a referit la principala sa realizare edilitară – noua piaţă cu prăvălii de măcelărie, pescărie, lăptărie construită de către Societatea „Edilitatea” din Bucureşti, valoare de deviz 8 milioane lei. De la Nicu Constantinescu încoace am fost singurul primar care am făcut ceva pentru Buzău. Reporterul consemna că dacă până atunci am avut cel mai frumos local de Primărie din ţară, acum oraşul avea şi cea mai frumoasă piaţă. Posteritatea va judeca pe d-l Stan Săraru cum judecăm şi noi pe Nicu Constantinescu după lucrurile care fac fală oraşului.
Cu titlul: „Cum se va sistematiza oraşul nostru”, în 1938 se preciza: Actuala conducere a primăriei a luat iniţiativa de a se definitiva planul de sistematizare după care urmează a se dezvolta de aici înainte, timp de 40 de ani, oraşul nostru. În acest sens au fost convocaţi la primărie fruntaşii oraşului, cât şi col. Dimulescu, prefectul judeţului şi prof. Duiliu Marcu, cel care a fost angajat pentru facerea acestui plan. S-a stabilit că: arterele principale de circulaţie vor fi lărgite, expropriindu-se laturile cele mai avantajoase; din faţa Şcolii primare nr. 2 (actualmente nr. 1)până la Crâng, pe o parte şi alta a străzii, se vor crea două zone de ozonificare, expropriindu-se casele actuale pe o lăţime de cca. 20 m., situaţie în care se afla şi Spitalul „I.C.Brătianu”; terenul din faţa Spitalului Militar se va lărgi şi transforma într-o piaţă cu verdeaţă; în centrul oraşului se va construi o mare piaţă prin exproprierea hotelurilor „Coroana” şi „Regal”, a proprietăţilor Jecu, plăcintăriei şi tuturor celorlalte clădiri până la Cinematograful „Bonciu”; localul Caneloae de pe bd-ul Gării va fi demolat şi spaţiul transformat în grădină publică; cimitirul „Dumbrava” se va desfiinţa, astfel că era nevoie ca Cimitirul „Sf. Gheorghe” să fie extins; desfiinţarea abatorului existent şi construirea altuia nou la capătul străzii Athanasie Cătuneanu, pe terenul dintre liniile CFR şi strada Heleştaelor (Horticolei);oborul de vite şi cereale urma să fie mutat la capătul străzii Athanasie Cătuneanu, aproape de şoseaua Brăilei; se avea în vedere amenajarea unui cimitir pentru animale în plantaţia de pe malul râului Buzău, la capătul şoselei din spatele abatorului; se avea în vedere ca dincolo de calea ferată să se creeze zona industrială, alături de care, cu timpul, urma să se înfiinţeze şi un cartier muncitoresc; cartierele Mihai Viteazul şi Poşta urmau să fie desfiinţate şi mutate în ideea de a se crea spaţiu pentru viitoare zonă industrială.
În octombrie 1944, primarul George Marinescu a dispus începerea lucrărilor de refacere a trotuarelor din Piaţa Daciei; reconstruirea provizorie a clădirilor avariate de incendiile de la 23 august 1944, pot fi admise până la aplicarea planului de sistematizare a oraşului. Ar fi prea uşor ca cineva să creadă că planul de sistematizare a oraşului nostru s-ar mai putea executa, după urmele destul de adânci pe care le-a lăsat războiul pe care-l ducem de 4 ani. Acest plan de sistematizare a fost întocmit, după cum ştim cu toţii, în vremuri normale. Să aşteptăm deci revenirea lor şi apoi să ne gândim la frumos şi la sistematizare. Dezastrul pe care l-au suferit cei 45 comercianţi locali, cărora le-au fost distruse casele şi toată agoniseala de focul nimicitor al trupelor germane în retragere, formează o problemă ce ar trebui să preocupe în mod serios şi grav pe conducătorii vieţii administrative şi edilitare locale. (...) Proprietarii cer libertatea de a putea reface clădirile (...) administraţia comunală ar trebui să înţeleagă că nu mai poate fi vorba, deocamdată, şi aceasta chiar pentru un foarte lung şir de ani, pentru punerea în aplicare a planului de sistematizare. Să li se dea libertatea de a face reparaţii, dar când se va face sistematizarea să nu ridice obiecţiuni.
Proiectul de sistematizare avea în vedere şi mutarea Oborului, cu precizarea că: în actuala locaţie, reprezintă una din principalele dificultăţi de menţinere a curăţeniei oraşului, deoarece pentru a ajunge la Obor vehiculele şi vitele trebuie să traverseze oraşul, fiind situat la cca. 300 m. de centru; conform planului de sistematizare, Oborul trebuia mutat dincolo de iazul morilor, lângă Fabrica de cherestea „Furnica” care nu mai funcţiona (în perimetrul unde este Biserica Adventistă), urmând să fie evacuată de pe locul Primăriei conform clauzelor contractuale. În şedinţa Consiliului de Colaborare, la propunerea primarului George Marinescu, s-a aprobat să se planteze castani pe străzile care nu vor suferi modificări ca urmare a noului plan de sistematizare; pregătiri în vederea reparării Palatului Comunal – Nicolae Dragomirescu, primarul oraşului a reuşit, cu concursul militarilor din garnizoană, să degajeze de dărâmături camerele Palatului şi acoperirea cu tablă a zonelor de nord şi nord-vest, urmând ca în primăvara anului 1945, cu riscul oricăror sacrificii materiale, să se acopere întregul acoperiş, păstrându-se întocmai forma şi stilul din trecut. Serviciile Primăriei urmau să fie mutate la Şcoala primară nr. 2 fete (actualmente Şcoala Gimnazială „Căpitan aviator Mircea Bădulescu”); comercianţii din Buzău au făcut importante donaţii pentru construcţia noului Palat al Camerei de Comerţ şi Industrie.
Pentru refacerea simbolului edilitar al oraşului nostru, în presă s-a publicat un apel pentru refacerea Palatului Comunal – Dacă vă iubiţi oraşul daţi cu dragoste obolul pentru refacerea Palatului Comunal. S-a constituit un comitet orăşenesc condus de primarul Nicolae Dragomirescu, care a pornit acţiunea de refacere sub deviza - Daţi o mie pentru primărie. Pârjolul războiului nu a cruţat nici oraşul nostru, centrul oraşului a fost dat pradă flăcărilor mistuitoare şi astăzi nu e decât un şir de ruine triste şi întunecate. Şi în mijlocul lor, mai trist şi mai întunecat zac ruinele Palatului Comunal, mândria atâtor generaţii de buzoieni, pe care străinii îl considerau cel mai frumos palat comunal. Şi astăzi nu este decât un morman de ruine. Mă adresez vouă, fii al Buzăului de oriunde viaţa v-a îndreptat paşii, vouă care l-aţi văzut înălţându-se măreţ din truda şi cu ajutorul vostru sau al părinţilor voştri, vouă celor care aţi trecut cu sufletul tinereţii prin parfumul învăluitor al teilor înfloriţi ce-şi împreunau crengile de-a lungul aleilor din Crâng. Dacă vă mai leagă ceva de Buzău, dacă iubiţi cu adevărat oraşul acesta al copilăriei şi adolescenţei voastre, unde fiecare stradă, fiecare casă redeşteaptă în voi o amintire, unde parcă mai vedeţi trecând de-a lungul uliţelor vechi, albiţi şi gârbovi, pe cei dragi care s-au dus, în memoria lor şi a anilor care nu se vor mai întoarce, ajutaţi-l să se ridice din părăsire şi ruină. Din puţinul pe care-l aveţi daţi din toată inima ceva şi pentru Palatul Comunal Şi când îl veţi vedea iar înălţându-se alb şi nou sub razele blânde ale soarelui, veţi spune cu mândrie şi poate cu o lacrimă în ochii fericiţi – şi eu am ajutat la refacerea Buzăului. Şi de acolo, din lumea umbrelor, bunii şi străbunii voştri vă vor binecuvânta.
Schiţă din mapa cu Proiectul din anul 1935, de sistematizare a centrului civic. Toate construcţiile erau gândite ca stil arhitectonic, după un model unitar, strada din dreapta, (fostă Primăriei, 7 Noiembrie, actualmente Sava Gotul), comunicând direct cu intrarea în curtea Episcopiei. Interesant designul platoului din faţa Palatului Comunal, gândit la fel de larg şi generos precum cel actual.
Aşa urma să se sistematizeze, conform Proiectului din 1935, zona centrală, cele 3 clădiri marcate fiind Hala de Măcelărie şi Pescărie de la Obor (Bazarul Obor), inaugurată în octombrie 1898 (cu modificări în timp) în centru, Palatul Comunal (1899-1903), în stânga, frontal, Şcoala Normală de Băieţi (înfiinţată în anul 1901), imobil dat în folosinţă la 12 decembrie 1925. Este interesant de observat infrastructura stradală. Se mai observă Biserica „Sf. Îngeri” şi parcul, cât şi perimetrul actualei Pieţe „Avocat Stan Săraru”.
Din nefericire, războiul şi schimbarea de regim politic nu au mai permis executarea acestui proiect, planul de sistematizare aprobat în 1961, apoi cele care i-au urmat, având ca efect dispariţia unor clădiri reprezentative pentru urbanistica Buzăului de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Ne-a mai rămas doar Rezervaţia de arhitectură Strada Cuza Vodă şi alte câteva clădiri.