/burada2.jpg)
Spuneam, nu cu mult timp în urmă, că veşnicul profitor al regimului instalat după 1989, Petrică Burada, un social democrat reşapat, cu apucături asemănătoare ale cocalarilor cu ceafa groasă, care-şi fac veacul în diferite zone ale oraşului bine delimitate,
ar avea zilele numărate la Urbis. Motivul, primarul Toma îl anunţase că indiferent de modalitatea prin care îşi prelungise mandatul de director la instituţia amintită, trebuia să ia în calcul o singură variantă: eliberarea funcţiei prin demisie.
Mulţi dintre pesedişti, în acord cu semnalele dinspre societatea civilă, au apreciat demersul primarului Toma. Numai că, zilele acestea am prins din zbor o informaţie conform căreia „Regele Crângului” nici pe departe să fi fost îndepărtat. Mai mult, el a fost ridicat la rang de „Împărat” pe domeniul pe care şi-l crease cât a fost director la Urbis, anume la Pepiniera din zona Simileasca.
Pepiniera asigura, în afară de obiectul de activitate – material săditor pomicol, care forma aşa zisul parc dendrologic, aproape orice, pentru bunăstarea şi îmbuibarea zilnică a lui Burada şi a protejaţilor fostului primar: păsări, porci, iepuri, fazani, bibilici, care ajungeau pe mesele tovărăşeşti, băuturi – ţuică de la cazanul domeniului, porumb, care, de regulă, era vândut de Burada, iar banii intrau în contul personal, fructe (n.a. - era înfiinţată o livadă de cireşi, la care aveau acces doar acoliţii sistemului. Se spune că de cele mai multe ori, cireşele erau mâncate de ciori, pentru că „Regele Crângului” dăduse ordin clar ca nimeni să nu se apropie de pomi, în afară de cei din gaşcă). Pe domeniul „Pepiniera” au fost construite, cum era şi normal, o serie de clădiri, înregistrate în documente ca fiind birouri, dar în realitate spaţiile erau folosite pentru bairamurile săptămânale, iar în cele câteva camere de la etaj puteau fi consumate produsele exotice, procurate personal de „Rege”, mai ales că avea şi vad de racolare chiar la poarta Crângului. Dacă treceau proba iniţiatică, fetiţele erau avansate şi puteau juca în deplasare, la vestitul Han al Vânătorilor, o locaţie turistică administrată de familia Burada, amplasată la ieşirea spre Ploieşti.
Să fie vorba de o scăpare a primarului Toma? Probabil că Burada s-a folosit de toate portiţele în legislaţia actuală în administraţie să rămână într-o funcţie cât mai înaltă, în ideea de a-şi încheia „mandatul” cu orice preţ. Dorinţă ce i s-ar fi putut îndeplini, dar oferindu-i-se un loc printre lucrătorii de la spaţiile verzi, de exemplu, unde mirajul Câmpiilor Elizee ar fi putut contura imaginea de erou agreat (prea mult!) de zeii locali!