Share

roxana.jpgPe strada unde am locuit prima dată, lângă noi, s-a mutat o femeie necăjită. Fugise de acasă, bătută măr, lăsase patru copii şi stătea cu chirie, într-o odăiţă a vecinilor mei...

 Nu avea nimic, doar o rochiţă pe ea, nici acte, nici servici... S-a făcut repede iubită, mai lucra pe ici pe colo şi îşi strângea fiecare bănuţ. Într-o zi, mama a încremenit...

De peste gard se auzea un grohăit de purcel. La prima privire, un grăsun rozaceu, simpatic, vioi şi foarte hotărât... A urmat o dicuţie ca de la om la om ... Că suntem în oraş, că un porc nu are ce căuta pe o stradă, lângă o altă casă, toată stropită cu lacrimi şi promisiuni. Nu veţi simţi, nu veţi auzi că există... Şi aşa a fost. Purcica vecinei creştea şi se lenevea. Era mereu curată. O spăla cu peria de duşumele în fiecare seară, nu emana nimic din zona respectivă... Într-o zi mi-a arătat fericită un purceluş... roz, mirosind minunat a lapte, strălucitor ...

M-a invitat să-i văd comoara! Și am intrat în magazia ei... Pe covoare ţesute stătea prinţesa cu 13 purcei. Mi-a povestit cum a dormit cu ea, cum a păzit-o, cum a ajutat-o să-i nască. După un timp, a vândut purceluşii. Apoi a avut alţii, altii, alţii. A vândut scrooafa, a luat alta... Şi într-o zi am auzit că a cumpărat casa vecinei !

Nu am mai întâlnit om ca ea, să iubească porcii ca pe membrii ai familiei. De la Anişoara am învăţat că pe orice ai pune mâna, dacă eşti gospodar, faci minuni... Lucra, broda, croşeta, tricota, zugrănvea, spăla covoare, îngrijea bătrâni, a făcut din grădina aceea rai... S-a împăcat cu copiii săi, a fost la nunţile lor şi le-a făcut daruri regeşti... O femeie simplă şi bucuria de a munci cu spor... Realizaţi ce e cu ţăranii ce îşi văd muncă plecată din curţi ? Pentru unii era singura avuţie...