Primele Cercuri Militare s-au înfiinţat în România cu puţin înaintea izbucnirii Războiului pentru Independenţă Naţională. Până în anul 1906 s-au înfiinţat asemenea instituţii în 18 garnizoane mici, printre care Bu­zău şi Râmnicu Sărat. 

La Buzău, în anul 1911, în cadrul unei întâlniri a ofiţerilor din garnizoană, se năştea ideea construirii unei clădiri a Cercului Militar. 

Iniţiativa a aparţinut colonelului Gheorghe Spi­rescu, care a fost şi primul şef a Cercului Militar Buzău. La intervenţia lui s-a primit suma de 50.000 lei de la Mi­nisterul de Război. Această sumă a fost comple­tată prin contribuţia financiară a ofiţerilor şi reanga­jaţilor din Regimentul 7 Artilerie Buzău. În memo­riile confesorului militar al Garnizoanei Buzău, preot ma­ior Dumitrescu H. Marin, se scrie: În luna martie 1914 se pune temelia noului local (era vorba  de ac­tuala clădire a Cer­cului Militar Buzău în strada In­dependenţei, pe atunci Carol I) care s-a construit din cotiza­ţia ofiţerilor şi o subvenţie dată de către Ministerul de Război, Casa Oştirii şi Banca Naţională a Româ­niei.

Cercul Militar al Ofiţerilor, al cărui preşedinte de onoare era ge­­neralul Ioan Vernescu, iar preşedinte activ colonelul Şachiu, co­man­­dantul Regi­men­tului 8 Infanterie Buzău, s-a reorganizat în anul 1912, în conformi­tate cu legea promulgată cu Înaltul Decret Regal nr. 376/ianuarie 1912, publicat în Mo­ni­torul Oficial nr. 238/1912.

La 7 octombrie 1914, preşedintele Cercului Militar Buzău, colonelul Razu Aris­tide, a încheiat cu inginerul Adolf Rosen­sweig, strada Fundului nr. 2, contrac­tul pentru construi­rea Palatului Cercului Militar, valoa­rea de deviz fiind esti­mată la 103.541,75 lei. Imobilul a fost construit după planurile arhitectului Vulcan, lucrările începând la 10 oc­tombrie, iar situaţia generală de lucrări a fost transmisă la 13 decembrie 1915. Deoarece constructorul a decedat la 26 august 1917 la Sana­toriul „Sf. Elisabeta”, în anul 1924, tatăl său a deschis acţiune civilă pen­tru recupera­rea sumei de 65.200 lei, rest de plată neachitat.

Imagine dinspre terenul pe care s-au ridicat clădirile Colegiului Naţional „M.Eminescu”

În mediul virtual circulă informaţia eronată cum că edificiul Cercului Militar ar fi fost construit în anul 1914 de către un antreprenor german după toate rigorile vremii. Dar documentele dintr-un dosar al Tribunalului Buzău – clădirea Casei Armatei (Cercul Militar)de pe Independenţei, vecină cu mai tânărul Colegiu Naţional Mihai Eminescu, contrazic cele afirmate. Clădirea are o suprafaţă utilă de peste 1500 mp, dispuşi pe trei niveluri.

La 10 decembrie 1927 a fost programată redes­chiderea localului Cercului Militar, după ample lu­crări de re­novare, invitatul de onoare fiind generalul Razu Aristide, ins­pector al Geniului, fost coman­dant al Regimentului 8 Infan­terie Buzău şi al Brigăzii X Infanterie, până în 1916. Solem­nitatea a fost reprogramată însă pentru data de 21 ianua­rie 1928.

Vreme de mai bine de nouă decenii, cadrele militare din Garnizoana Buzău s-au adunat la Cercul Militar sau Casa Armatei, aşa cum s-a numit după 1948 până în anul 1990, pentru diferite activităţi culturale, artistice sau recreative sub coordonarea unor şefi pricepuţi şi interesaţi să le facă mai plăcut şi atractiv timpul subofiţerilor şi ofiţerilor Garnizoanei Buzău, şi amintim aici pe col. Constantin Cristea,  col. Ion Nedelcu, col. Teodor Emilian, col. Alexandru Lahovari, col. Dumitru Bojoaică, col. Mihai Goia, personal civil Claudia Radu.

Un rol important a avut şi biblioteca Cercului Militar, posesoare a unui important fond de carte din toate domeniile, la care au avut acces militarii şi familiile lor, rezerviştii, veteranii, dar şi civilii. Biblioteca a organizat o serie de acţiuni de popularizare a cărţii şi bibliotecii, întâlniri cu scriitori şi istorici, medalioane literare, concursuri etc. Printre cei care au slujit cu pasiune şi har aici trebuie menţionat bibliotecarul Emil Niculescu (26 sep. 1954-11 aug. 2021), poet, eseist, critic şi istoric literar, publicist. El a colaborat cu materiale inedite şi interesante la revista „Străjer în calea furtunilor” şi la alte publicaţii militare şi nu numai.

Cercul Militar Buzău a funcţionat în clădirea din strada Independenţei nr. 24, după Războiul Întregirii până la începutul celui de-al treilea mileniu.  În perioada septembrie 2001-iunie 2002 a fost temporar închis în scopul studierii structurii de rezistenţă şi determinarea gradului de risc seismic, căci vechimea, materialele şi modalităţile de construcţie ale epocii precum şi unele deficienţe de întreţinere, dar şi calamităţile naturale (două cutremure puternice) au afectat imobilul. În acea perioadă, activitatea s-a desfăşurat în clădirea Comenduirii Garnizoanei din strada Unirii, nr. 140. În urma acelei expertize, clădirea a fost încadrată la clasa de risc seismic II şi a primit avizul pentru desfăşurarea activităţilor în incintă, urmând să se găsească fonduri pentru reabilitare. Dar cum fondurile obţinute chiar şi din colecte, abia au ajuns pentru efectuarea unor reparaţii la acoperişul clădirii, din anul 2007, activitatea Cercului Militar se desfăşoară în incinta Centrului Militar de Sănătate Buzău, aflat tot în strada Unirii, nr. 140.

Cercul Militar al Subofiţerilor, înfiinţat în 1921, a obţinut per­so­nalitate juridică prin sentinţa civilă nr. 2/10 ianuarie 1935. Preşe­dinte de onoare era comandantul Garni­zoanei, lt. col. Florian Benche, iar preşedinte executiv căpi­tanul Gh. Bălbărău de la Atelierul de Re­paraţii C.V.A. Scopul era de a consolida, prin toate mijloacele morale şi legale, între subofiţerii de toate armele şi categoriile, legătu­rile unei cordiale camaraderii, a le întreţine vigoarea fizică prin spor­turi, de a le îmbogăţi cunoştinţele profesionale şi generale prin cultură şi educaţie, de a le stimula şi înălţa sentimentul demnităţii personale şi al presti­giului militar. Primăria urma să le pună la dispoziţie gratuit o sală de arme, sală de con­ferinţe, bibliotecă, teren de sport şi jocuri de biliard, popice şi şah pentru organizarea de concursuri sportive, reu­niuni cul­turale, reprezentaţii cinematografice, serbări câmpeneşti, se­ra­­te, baluri şi concerte; organizarea unei case de oaspeţi pen­tru subo­fiţerii în trecere, acordarea de ajutoare băneşti, orga­nizarea unui ma­ga­zin cu articole de primă necesitate cu pre­ţuri mai mici decât cele practicate pe piaţă. Până la con­stru­irea localului propriu din bd-ul Elisabeta (b-dul Gării, în localul respectiv funcţionează Restaurantul Militar al Garnizoanei), sediul a fost la Cercul Ofiţerilor.