Dacă întrebai în sat, înainte de ’89, de Neculai Petrache, mai nimeni nu ştia spre cine să te îndrepte. Dacă spuneai de nea’ Ganea frunţile se luminau şi informaţiile curgeau mai mult decât suficiente: „A, stai că-ţi spun eu cine este, unde stă…”.
Nea Neculai Ganea era de fel de prin partea Blăjanilor, soreştean, de unde plecase şi doctorul Ion Vasile, cu care bătrânul Ganea nu săpa nici o ocazie să spună că este rudă. Se pare că aşa era! Pentru că făcuse armata la Securitate, i-a fost uşor să se facă miliţian, dar pentru puţin timp, pentru că, zelos din fire, a bătut un „infractor” mai mult decât cerea fişa postului! Aşa că, după ce s-a pus pe picioare ceapeul din Mărăcineni, s-a făcut pândar pe câmp. Paznic.
Dar toată viaţa avea să fie urmărit de „Sindromul Şefului”, o anume trăire interioară formată din timpul armatei dar mai ales din perioada în care era miliţian. Organiza ori corecta pe loc, după propria imaginaţie, activităţile agricole în tarla, chiar dacă de faţă era şeful ceapeului. Nu avea nici o emoţie să se oprească la poarta vreunui gospodar care construia o casă, iar vecinii făcuseră clacă pentru a da o mână de ajutor, şi să dea sfaturi sprijinit în coada furcoiului cu două coarne, o „armă profesională”, după care era recunoscut ca paznic. Nu se putea abţine să facă observaţii, critice, nici când era invitat la o petrecere, de exemplu, să mănânce şi să bea fără să plătească. Lăuda gazda dar îi spunea în faţă că nu se ridica la nivelul pretenţiilor sale.
Imaginea unchiului Ganea mi-a apărut în faţa ochilor, mai bine spus s-a suprapus peste cea a primarului Toma, după ce am citit prima frază a discursului de edil, acesta fiind invitat la Sărbătoarea Şcolii Generale nr.1 „Cpt. Aviator Mircea T. Bădulescu”: „Sunteţi o şcoală de elită, importantă pentru comunitatea noastră. Sigur că este foarte mult de investit pentru că nivelul educaţiei buzoiene este destul de slab”.
Nu ştiu cum s-ai simţit cadrele didactice după remarca absolut gratuită a primarului Toma. Există gunoi sub „preşul” sistemului de învăţământ, nu numai la Buzău! Dar când cineva te invită să-ţi împărtăşească propria bucurie, tu de ce să te porţi ca Nea Neculai Ganea?!