Fotbalul a avut, are şi va avea întotdeauna o emulaţie socială deosebită. Peste tot oamenii sunt atenţi la ceea ce se prezintă pe terenurile de fotbal din localitatea lor. Uneori şi arbitrii au rolul lor, câteodată chiar determinant în stabilirea scorului.

În campionatul naţional de fotbal, ediţia 83 – 84, pe lângă Dinamo, Steaua, Universitatea Craiova, Rapid etc şi-a făcut apariţia şi o formaţie nouă - Dunărea CSU Galaţi. Emoţii mari pentru gălăţeni, la prima şi din păcate până acum singura participare a lor pe prima scenă fotbalistică a ţării, unde ca să trăieşti trebuia (sau trebuie) să respecţi cele trasate de cei de sus. Iată un exemplu concret privind rolul arbitrilor şi al echipei adverse în viaţa studenţilor din Galaţi. Vine meciul cu Dinamo, în tur, şi gălăţenii se retrag pentru o săptămână în vila unui potentat local, într-o zonă semisălbatică. Nu tu televizor, radio sau ziare. Izolare sută la sută, căci ştiau gălăţenii ce ştiau.

Printre gălăţeni era şi portarul Alexandru Cristea, cel ce urma cursurile facultăţii de piscicultură la Galaţi. Acesta a simţit o bucurie mare atunci când a auzit că disputa cu Dinamo va fi arbitrată de o brigadă buzoiană, ce-l avea în frunte pe Cristian Teodorescu. Sandu îşi face loc, dând din coate, cum se spune, şi ajunge la brigada de arbitri, rugându-i ca la întoarcerea la Buzău să-l ia şi pe el. Totul a decurs normal, numai că şeful arbitrilor, Cristi Teodorescu, îi aminteşte de protocolul de după meci.

În fine...

Când erau în cabine, la gălăţeni îşi face apariţia preşedintele clubului Dinamo, Nicolae Petriceanu, însoţit de antrenorul lor, Mircea Lucescu.

Se intră direct în subiect şi dinamoviştii propun un scor de 0-0, la care gălăţenii vor primi prime ca şi cum ar fi câştigat meciul. În faţa celor mari nu aveai ce face şi aşa a rămas. După ce dinamoviştii au părăsit vestiarul gălăţenilor, antrenorul lor le spune că dacă există o situaţie ei să nu o rateze, căci pe Dinamo nu aveai încredere nici până la uşă, dar după un  joc.

Începe jocul, în tribunele stadionului Dunărea erau 15.000 de spectatori, toţi urmărind cu atenţie ce li se prezenta pe teren.

„Ridică fanionul, Gogoaşă!”

După cum povestea Alexandru Cristea, dinamoviştii Dudu Georgescu sau Costov au avut ocazii de a marca dar au şutat intenţionat aiurea.

Gălăţenii aveau şi ei două extreme rapide şi au iniţiat un contraatac periculos. Mingea ajunge pe dreapta şi intuind pericolul arbitrul Cristian Teodorescu fuge spre fază şi strigă la tuşierul Nicolae Gogoaşă: „- Ridică fanionul, Nicolae!”. A strigat de două trei ori, dar parcă degeaba, extrema gălăţeană centrează şi se marchează gol.

Experimentatul arbitru, Cristian Teodorescu nu se pierde cu firea şi anulează golul pretextând un ofside imaginar, căci fără arbitri nu se făceau mânăriile.

Meciul continuă în acelaşi registru şi se tremină aşa cum regizaseră dinamoviştii, 0-0.

„Nu ne vindeţi gogoşi!”

După meci, 6-7 mii de specattori nu au plecat acasă înconjurând vestiarul arbitrilor. Sandu Cristea nu a mai avut ocazia să ajungă la arbitri, plecând spre Buzău cu o ocazie. La fel a făcut şi arbitrul Gogoaşă, care a tuns-o englezeşte din mormanul de oameni ce strigau în cor: „- Hoţii, hoţii!”.

Arbitrul Teodorescu a stat câteva ore, s-a mai liniştit treaba şi a plecat într-o dubă în care se duceau deţinuţii la procese. A urmat masa festivă. Nea Cristi s-a simţit ca acasă. Aşa se simţea el peste tot.

După ani de zile, întrebat fiind de ce a anulat golul gălăţenilor, căci dinamoviştii aveau forţa ofensivă să marcheze şi ei, şeful arbitrilor buzoieni a declarat sec: „- Nu se putea, aşa a fost convenţia ca scorul să fie 0-0, nu altceva!”. Om corect, n-ai ce să-i conteşti, dar numai cu dinamoviştii!

Din păcate pentru ei, gălăţenii au retrogadat iar dinamovişti au câştigat încă un titlu naţional. Aşa era fotbalul atunci, poate aşa mai este uneori şi azi. La  fel.

 Traian Chircu