Era prin anul 1987 şi UTA întâlnea în Divizia B Strungul, din aceeaşi localitate bănăţeană. După ce jucase la Gloria Buzău, Galaţi, Craiova, Timişoara, Loni Nedelcu ajunsese să fie antrenor jucător (modelul Lucescu) la Strungul din Arad. Bani erau, deci n-ar fi trebuit să fie probleme mari.

   Dar problemele ţi le mai faci şi singur, când în  teren defilezi cu jucători gen Gloria de azi. UTA era în faţă, fără speranţă însă de promovare, locurile 2-3. Strungul, însă, era în zona nisipurilor mişcătoare şi conducerea fabricii făcea eforturi deosebite pentru a-şi salva echipa de la retrogradare. Căci era o pată şi pentru competenţele conducerii. La acest meci FRF a delegate, pentru a conduce jocul, o brigadă de arbitri buzoiană, condusă de profesorul Cristian Teodorescu, cel care în 1983 fusese alături de Nicolae Rainea, la Atena, pentru a împărţi dreptatea în finala Cupei Campionilor Europeni, între Hamburg şi Juventus Torino. Conducerea societăţii Strungul din Arad aflând acest lucru îl deleagă pe Loni Nedelcu, buzoian şi el, pentru a trata problemele din jocul cu „duşmanul de moarte”, UTA. Nedelcu, cum îl ştim disciplinat, merge la hotelul din centrul Aradului pentru a-şi întâlni concetăţeanul. După ce a aşteptat ceva timp, din hotel coboară Cristian Teodorescu. Uşor, se dezvoltă o conversaţie… (continuare în ediţia on-line de mâine)