Vă relatăm câteva povestioare „vândute” de simpaticul Şoni Rakşi, fost cel mai bun pilot de MIG, fotbalist la Victoria Buzău (ce echipă!), iar după pensionare secretar general la AJF. Era bine cunoscută prietenia dintre fratele lui Şoni, Gabi, stelist şi Titi David Flencea, dinamovist cu carte de muncă (şef la paşapoarte), consacrat în trei oraşe ce-a respirat din amor de fotbal.
Cavalerii în negru şi-au făcut de cap şi atunci când o naţiune întreagă se holba la televizor, avantajele primite justificând asumarea riscului public. Numai dacă ne gândim la foştii şefi ai CCA, Marcel Lică sau V. Avram, toţi transferaţi de DNA pe la „Juventus” (echipa vărgaţilor) şi e suficient să spunem de faima acestor oameni chemaţi să împartă dreptatea în teren.
Când spui box la Buzău, gândurile te duc automat la legendarul nea’ Marin Dumitru, o legendă în viaţă, un adevărat Don King al boxului buzoian. S-a născut pe 7 iunie 1929 la Jegălia, în judeţul Călăraşi.
Fotbalul a avut, are şi va avea întotdeauna o emulaţie socială deosebită. Peste tot oamenii sunt atenţi la ceea ce se prezintă pe terenurile de fotbal din localitatea lor. Uneori şi arbitrii au rolul lor, câteodată chiar determinant în stabilirea scorului.
(...) - Bună ziua, dom profesor şi bine aţi venit la noi!
- Bună, măi Loni!
- Dom profesor, eu sunt la Strungul antrenor şi jucător şi cei din conducerea fabricii m-au angajat să discut cu dumneavoastră despre jocul de mâine, cu UTA. După cum ştiţi, UTA nu mai poate promova, iar noi suntem pe linia de plutire.
Era prin anul 1987 şi UTA întâlnea în Divizia B Strungul, din aceeaşi localitate bănăţeană. După ce jucase la Gloria Buzău, Galaţi, Craiova, Timişoara, Loni Nedelcu ajunsese să fie antrenor jucător (modelul Lucescu) la Strungul din Arad. Bani erau, deci n-ar fi trebuit să fie probleme mari.
Era într-o primăvară, pe când echipa de fotbal din Cochirleanca activa în Liga a 5-a. Finanţatorul echipei de atunci, actualul primar Ilie Nicolae, mă abordase cu câteva săptămâni înainte să-mi fac timp pentru a urmări şi echipa sa ce juca duminica. Găsesc prilejul într-o etapă când Cochirleanca întâlnea pe Frăţia Mărăcineni.