Ipocrizie şi omenie, două ingrediente în aceeaşi „oală” a politicii liberale la Buzău. O prăjitură cu nume pompos, tort, pentru care cele mai la îndemână ingrediente s-a convenit a fi: ipocrizia şi omenia.

 Un tort din care sunt împărţite felii, unele apetisante prin mărimea lor, altele prezentate frumos şi băgate pe gâtul primarilor sau a altor autorităţi judeţene care sunt nevoite să stea cu mâna întinsă la cel ce, vremelnic, are cuţitul în mână.

„Senatorul PNL, Vlad Pufu, îi cere ministrului Sănătății să trimită Corpul de Control după ce la Rm.Sărat s-a ajuns ca medicii să lupte cu mâinile goale pentru salvarea bolnavilor COVID”.O pagină concretă şi corectă din agenda politicianului buzoian, un exemplu de cum se poate „tăia” corect şi concret o felie din pandemia urât mirositoare şi, prin puterea exemplului, să fie recorectată reţeta cu care PUTEREA şi PROSTIMEA ar putea forma un aluat omogen. Dar, vorba românului neştiutor în ale canoanelor politicului, „Cu o floare nu se face primăvară!”, mai ales o… prăjitură populară!

Pentru partea amară a prăjiturii liberale la Buzău, cuţitul trece în mâna deputatului Gabriel Avramescu. Mai mic în politica mare, mai nou în grupuri deja închegate, fie de o parte, fie de alta, Avramescu taie muncitoreşte, cu docilitate.

La început a înţeles că trebuie să facă pe placul lui Orban, dar buzoianul s-a dumirit repede că şeful său nu-l ia în serios. De ce? Simplu. Pentru că Orban nu era interesat de Buzău. Mai ales să fie bine judeţului, când el tocmai ce-l dăduse jos pe social democratul  Marcel Ciolacu, din primul scaun la Camera Deputaţilor, şi împotriva căruia pornise un război surd. Bine, am zice noi, prostimea, ai ce ai cu Ciolacu, dar ce ai împotriva judeţului?!! Într-o astfel de dilemă s-a aflat, la un moment dat, şi liberalul Avramescu. La prima ocazie s-a întors cu scaunul la altă masă liberală, sperând un loc cât mai luat în seamă la momentul felierii!   

Buzăul începe să conteze(…) în ciuda „aprecierilor” multora dintre cei care ne critică,ieşea la rampă liberalul buzoian Avramescu, după ce Cîţu trimisese la Buzău peste 14 milioane de lei noi, din Fondul de Intervenţii, pentru dezastrele naturale. Au fost tăiate nişte felii, cele mai multe pe măsura nevoii de reparaţii, dar sub nici o formă nu poate fi înţeleasă necesitatea feliei acordată Beceniului, de exemplu, care a primit 10 miliarde de lei vechi, pentru înlocuirea a două tuburi în albia majoră a Slănicului. Mai ales că, până la momentul în care va fi primită o „felie” potrivită să poată fi accesat un proiect pentru construirea unui pod adevărat, tuburile cu pricina au în fiecare sezon ploios soarta unor… fursecuri în faţa unor hămesiţi, dedicaţi dulciurilor. Nici că a intrat apa în vreo două curţi nu s-ar fi justificat asemenea sumă, de aceea, aşa cum am mai spus, acei bani au fost (pre)plătiţi de Cîţu pentru votul la Congres! Beceniul este o localitatea importantă în judeţ, inclusiv ca număr de populaţie, ceea ce acredita un număr acoperitor de delegaţi.

Cele mai multe felii au fost tăiate de şeful liberalilor buzoieni după Congres, atunci când i s-a cerut de către Cîţu o listă justificativă, cu proiecte de investiţii din teren, pentru a acoperi alocările promise. Deputatul Avramescu nu are mulţi primari prieteni, la Buzău. Cu unii, deja e certat. Pe unii chiar i-a dat pe mâna autorităţilor, să fie amendaţi, chipurile pentru ne gestionarea corectă a programelor pentru protecţia mediului. Pe mulţi dintre primari nu-i ia în calcul pentru că, spunea el, îşi va găsi candidaţi pentru localele din 2024 alţii decât dintre primarii pesedişti! Cu o asemenea încărcătură emoţională a fost normal ca (virgulă) cuţitul deputatului să împartă felii pentru liberali şi felii pentru pesedişti.

Îmi amintesc o scenetă umoristică, de pe timpul televizorului alb-negru, în care doi fraţi împărţeau o prăjitură. Băiatul, mai mic dar cu iniţiativă, a tăiat tortuleţul două treimi cu o treime. „Ia tu bucata asta mică şi frumoasăăăă!”, servind-o pe soră-sa. Aceasta, mai mare şi mai înţeleaptă a zâmbit împăciuitor, în timp ce fratele mai mic dădea „tăietura” de final: „Şi iau eu bucata asta mare şi urrrââtăă!”.